Now Reading
6 decembrie

6 decembrie

editorial-18

Vladimir Colin moare în 6 decembrie 1991, după ce a dus din ce în ce mai greu urmările atacului cerebral care l-a incapacitat în 1983. Să fii un om de litere și să nu mai poți scrie, să nu mai poți citi, iată o pedeapsă meritată, ar spune unii cramponați de istoria comunismului, iar istoria nu iartă. Colin-activistul l-a precedat pe Colin-scriitorul. În maturitatea târzie, acest scriitor nu a mai dat niciun semn al activistului dinainte, devenit, mai ales prin contactul cu literați francezi, de un cosmopolitism boem de invidiat – și care a fost invidiat, luat drept semn al unei libertăți individuale ce trecea dincolo de privilegiul „aristocrației roșii”.

Au mai trecut 30 de ani și omul Colin a fost uitat și apoi uitat încă o dată – căci urmași adevărați n-a avut. O altă pedeapsă, ar spune aceiași înțelepți ai misticii istoriei. Fundația omonimă s-a risipit în vânt… Evanescenta legătură între omul-Colin și scriitorul-Colin s-a menținut doar prin edițiile unora dintre cărțile lui și prin premiul omonim. Babel, Pentagrama, Legendele Țării lui Vam, Basmele omului, dar nu și Povestea scrisului, Divertisment pentru vrăjitoare, Xele – motanul din stele: alegerile editorilor au fost foarte clare, „operele complete”, „seria Vladimir Colin”, basmele care au intrat în programa școlară pentru gimnaziu, toate au fost incomplete, reduse la ceva departe de esențial, dar declarat ca atare. La 30 de ani de la moartea omului Colin, scriitorul Colin este altul decât ar fi putut fi, mai mic, chiar când se vorbește de el în superlative, la puținele ocazii când se vorbește de el: câteva teze de licență, câteva doctorate l-au mai luat în seamă.

Ar fi trebuit să avem mai multe premii Vladimir Colin! Ar fi trebuit să avem un proiect de fandom pentru o adevărată colecție „Opere Complete” Colin! Ar fi trebuit să nu-l tocim cu referate copy-paste și nici cu amenințări de cârciumă!

Ion Hobana, un alt mare uitat al science fiction-ului românesc, avea un vis cvasi-utopic despre premiul „Vladimir Colin”, pe care s-a angajat să-l facă după ce fundația Colin s-a evaporat: „COLIN”-ul să devină premiul profesioniștilor români de SF, în care toți să-și dea votul celor mai merituoși din mica ghildă, un fel de „Nebula”, dacă Romcon-ul (altă tristețe!) ar fi organizat votul de fandom, ca pentru un „Hugo”…

6 decembrie 2021, a VIII-a ediție a premiilor COLIN, a șasea la care particip în organizare și jurizare… Ce mă face să continui este plăcerea brută a lecturii cărților care au venit după cele ale lui Colin și ideea că trebuie să-i arăți unui om, unui scriitor, că îl prețuiești atunci când este în viață și înțelege că îl prețuiești. Vladimir Colin este încă cel mai premiat autor român de fantastică, la indiferent ce categorie, național și internațional, cu toate risipirile noastre, ale „urmașilor”.

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

© 2021 Revista SFF Gazeta SF. All Rights Reserved.

Scroll To Top