Now Reading
Bărbatul din „când”

Bărbatul din „când”

Bărbatul din „când” de Dannie Platcha

traducere Cornel Bălan

 

Domnul Smith se pregătea să-și amestece un Martini cu rație de alcool moderată, când  tunetul unei explozii îi scutură casa, zgâlțâind sticla de vermut destupată. După ce a calmat cu o mână fermă ginul din sticla alăturată, și în timp ce cuburile de gheață încă zornăiau nebunește în frapiera tremurândă, Smith a țâșnit afară.

La treizeci de metri de casă, o strălucire incandescentă distrugea apusul purpuriu pe care îl admirase cu nici cinci minute înainte.

—  Dumnezeule, spuse, alergând înapoi înăuntru să sune poliția federală.

În timp ce Smith se servea cu o dușcă bună de gin direct din sticlă fu speriat de un șuierat constant care erupea dincolo de ușa deschisă de la intrare. Când sunetul persistă pentru  mai mult de un minut întreg, se duse prudent spre portița de la intrarea pe proprietate pentru a descoperi o ceață densă plutind dinspre chestia încinsă pe care o văzuse cu câteva momente mai devreme. Întrucâtva înmărmurit, și pe deplin speriat, continuă să privească și să aștepte pentru aproximativ cinci minte. Chiar când se pregătea să intre în casă pentru încă o dușcă de gin, un bărbat ieși din aburi și îi dădu bună seara.

—  Bună seara, a răspuns Smith. Sunteți de la poliție?

—  Oh, nu, replică necunoscutul. Sunt de acolo, a zis, arătând cu degetul către aburi. În sfârșit, echipamentul de răcire a pornit să meargă ca lumea.

—  Ești astronaut, decise Smith.

—  Am venit doar de la câteva sute de kilometri, a ridicat modest din umeri necunoscutul. În principal, sunt călător în timp. A făcut o pauză să-și aprindă un trabuc. Primul și singurul călător în timp, adăugă cu o undă de mândrie în voce.

—  Atunci ești cu adevărat tare. Ei bine, haide înăuntru să bei ceva. Vermut nu mai este, dar te pot servi cu niște gin.

—  Cu plăcere, a spus străinul, în timp ce intrau împreună în casă.

—  Din trecut sau din viitor? se întrebă Smith, întinzând sticla către musafir.

—  Din viitor, răspunse călătorul în timp, după o pauză pentru a-și satisface setea. A mers la țanc, mersi. Zîmbi, dând sticla înapoi.

—  Ei bine, spuse Smith, așezându-se confortabil, bănuiesc c-o să vrei să-mi povestești despre asta.

— Da, aș vrea.

— Poți să începi oricând, zise Smith, pasându-i sticla.

— Ei bine, am făcut ultimele calcule, cu obișnuitele estimări de „mai mult sau mai puțin”…

Se întrerupse pentru o altă înghițitură de gin.

— Și, bineînțeles, ce era la minus mi-a produs o îngrijorare mai serioasă.

— Dar totuși ți-ai asumat riscul, interveni Smith.

— Normal. Și întîmplarea face că minusul chiar s-a materializat în realitate. Exact valoarea necesară pentru a distruge planeta.

— Asta e foarte rău, comentă Smith, întinzând mâna după sticlă.

— Da. Vezi tu, s-a eliberat atâta cantitate de energie la plecare, că Pământul din viitorul meu a fost complet pulverizat. Forța m-a aruncat prin timp și spațiu până aici. Apropo, îmi cer scuze că te-am deranjat.

— Nu-ți bate capul cu asta… chiar n-ai de ce să-ți ceri scuze, nici n-a fost mare lucru.

— În orice caz, mi-am asumat riscul și nu-mi pare rău. Un risc calculat, dar am demonstrat ce mi-am propus. În ciuda a tot, cred că a meritat. Tu ce crezi?

— Păi așa cum spui, ți-ai asumat riscul și ai demonstrat că se poate.

Smith luă o ultimă gură, lăsând câțiva stropi pentru invitatul său.

— Apropo, cât de departe e viitorul din care vii?

Călătorul în timp prinse sticla de gin și își consultă ceasul.

— Optsprezece minute, replică bărbatul.

— Atunci n-a meritat, spuse Smith.

 

100 Great Science Fiction Short stories (1978, editor Isaac Asimov)

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

© 2021 Revista SFF Gazeta SF. All Rights Reserved.

Scroll To Top