2021 – august. Din senin și la vreme de molimă a venit vestea: La cincisprezece ani de la ultimul număr, legendara revistă de benzi desenate Métal Hurlant revine în print.
***
Era în ianuarie 1975 cînd o mînă de dezertori de la Pilote, revista lui Goscinny (Asterix) și-au adunat într-un creuzet pasiunile comune – cultura alternativă și underground, BD franco-belgiene, comics US, , cinema-bis (gore, slasher, giallo), literatură fantastică, roman noir, hardboiled, polar, erotism SM, rock, science fiction, modă, design – și au produs un amestec arzător și în culori zgomotoase, un amestec cu un gust ciudat, carburant al întregii noastre modernități și vector al unei revoluții culturale ce continuă și astăzi.
Mitul s-a născut în Livry-Gargan. Philippe Dionnet – alias Grat-Grat, bedeist apucat, Jean Giraud, pe cale de a deveni Moebius, Philippe Druillet, scriitor, designer, iluminist parano și Bernard Farkas, director financiar, la fel de aprins ca și ceilalți trei, scot o revistă science fiction în benzi desenate.
În jurul acestui cuartet de ciudați se vor aduna atîția alții, ei bine, aproape tot ceea ce avea Franța atunci ca bizari talentați sau genii neștiute. Amestecul a dat curînd pe dinafară și a contaminat practic întregul peisaj cultural francez. De-a lungul anilor, toți actorii imaginarului și ai contraculturii vor trece la un moment dat prin Métal Hurlant.
Și MH devine un fenomen planetar. Timp de treisprezece ani, cu numere speciale și ediții străine, MH și-a răspîndit viziunile incendiare peste tot. Această french touch va sufla pînă la Tokyo sau Hollywood, Londra ‒ Michael Moorcock nu ezită să-și proclame tare și clar admirația, iar decenii mai tîrziu, Luc Besson, Ridley Scott, Tim Burton, Hayao Miyazaki, pentru a spune doar cîteva nume, recunosc influențele Métal Hurlant și ale artiștilor săi.
În Statele Unite, ideea – conceptul cum se spune – a înflorit și s-a născut o ediție americană, iar sub impulsul acesteia a fost lansat un film de animație în 1981, cu o coloană sonoră care prezintă tot ceea ce rockul avea atunci ca referință, de la Blue Oÿster Cult la Nazareth, Grand Funk Railroad și Black Sabbath. Designerii lui George Lucas aveau colecția completă de care s-au folosit copios în timpul dezvoltării imagisticii Star Wars.
Cît despre BD (care nu mai este „pentru copii”, revista va fi ani buni interzisă minorilor) aici se afirmă o generație nouă: Mandryka, Alexis, Druillet și Moebius, bineînțeles dar și Caza, Mézières, Dodo și Ben Radis, F’murrrr, Schuitten, Pétillon, Loisel, Fromental, Sokal, Kiki Picasso, Enki Bilal, Jacques Tardi, François Schuiten, Philippe Caza, Frank Margerin, Tramber și Jano, Georges Pichard, Jean-Michel Nicollet, Serge Clerc, Yves Chaland, Michel Crespin, Arno, Denis Sire, Sergio Macedo, Nicole Claveloux, Didier Eberoni, Beb-Deum, Laurent Theureau, Richard Corben! Sau scenariști precum Alejandro Jodorowsky, Joël Houssin sau Luc Besson… Și mulți, mulți alții.
La nivel redacțional găsim semnăturile lui Jacques Goimard, Gérard Klein, Patrice Blanc-Francard, Philippe Paringaux, frații Bogdanov, Bayon și Assayas.
Sub egida Umanoizilor au apărut și cîteva colecții literare cum ar fi „Speed 17” ce i-a publicat pe Charles Bukowski, Hunter S. Thompson și Hubert Selby Jr, „Horizons illimités” care a scos doar două tiluri science fiction de John Brunner și Michael Coney și „Bibliothèque Aérienne” care a publicat scrierile lui Verne, Poe, Bierce și Leroux, precum și colecții de auror, Eric Ambler și Harlan Ellison.
În puțini ani Métal Hurlant va pune culturile alternative la un nivel complet diferit față de mainstream și va schimba definitiv fața BD. Dintre toate revistele de benzi desenate apărute post-68 (Charlie, L’Écho des savanes, Fluide glacial…), Métal Hurlant a fost, fără îndoială, cea mai creativă și mai interesantă și fără îndoială revista de referință pentru iubitorii de BD și SF.
Și-au zis Humanoïdes Associés, un omagiu romanului mitic al lui Jack Williamson. În ceea ce privește titlul revistei, acesta va fi găsit de Mandryka – prima idee a lui Dionnet a fost Mechanical Star. Întîi a apărut trimestrial, apoi bilunar și în cele din urmă lunar, un timp interzis vînzării minorilor și a durat 133 de numere „normale” și 21 speciale, între 1975 și 1987.
