De foarte multe ori am asistat la discuții aprinse – privind fantastica românească – ce se iscau atunci când se încerca a i se defini, găsi, un „ceva anume”, o trăsătură definitorie. Da, spiritul românesc, aplecarea spre fantastic, metaforă, mit, simbol etc și toată lumea era de acord. Totodată se și explica lipsa de hard science fiction în literatura română de gen, o consecință a „spiritul românesc”, de unde inapetența pentru ca tehnica, tehnologia, știința să fie motoarele și osatura creației artistice.
Și este absolut firesc să fie așa, comparativ cu celelalte țări foste socialiste și chiar cu Uniunea Sovietică în România s-a publicat foarte puțin, s-a tradus și mai puțin iar filmele SF importate erau extrem de rare astfel încât dacă scriitorii profesioniști, mulțumită statului lor special, aveau acces la surse externe, publicul larg era ținut în deplină ignoranță.
Doar privind aceste afișe de film, citind listele de cărți publicate în acei ani și ne dăm seama de câte am fost văduviți de un sistem social inept. În Occident, iată că la puțini ani după Război și se vorbea deja aplicat despre zborul spre Marte, despre contactul cu extratereștri, despre roboți și imperii galactice…
Prezentăm aici câteva afișe ale filmelor SFFF (Science Fiction, Fantastic și Fantasy) apărute între 1950 – 1960. Dintre acestea, după câte știm, doar „Ultimul țărm” a rulat pe ecranele românești, mici și mari, în vremea comunismului.
