Poșta redacției
Fără „Comentarii”:
Unul dintre motivele pentru care „Gazeta SF” NU va avea comentarii este că sunt sătul de toxicitatea provenită dinspre social media, în care te-miri-cine și pe ce subiect emite sentințe definitive într-un cor de guițături, schelălăieli și urlete pe fondul unor extreme complexe psihologice. Dovada este că, pe acest fond de junglă-în-noapte, însăși ARHIVA „Gazetei SF” încă primește te-miri-ce comentarii din ce în ce mai îndepărtate ca substanță și volum de text de materia pe care, zice-se, ar comenta-o. Repet, arhiva revistei ÎNCĂ primește comentarii, deși seria veche s-a încheiat de mai mult de un an! Și atunci, când comentariul, zice-se din nou, ar trebui să ia pulsul momentului, cui îi folosește această mătreață intelectuală cu intrare în abisal, patologic și, în cel mai fericit caz, uitarea regulilor elementare de politețe? Dacă un cititor al noii serii a „Gazetei SF” vrea să comenteze un anumit material din această publicație, îl/o rog cu tot dragul să se exprime în blogul personal, în podcast-ul găștii și, mai ales, pe vreo platformă de (in)comunicare. Pentru mesaje care vizează de-adevăratelea ceva constructiv, există la Ghidul Colaboratorului adresa mea de e-mail; credeți-mă, toți cei care mi-au scris au primit răspuns.
În cazul particular al Premiilor COLIN, în ultimele săptămâni s-a încercat „comentarea” listei lungi sau primare sau… cum vreți să-i spuneți. Imposibilitatea comentariului a fost taxată în locurile pe care le-am menționat adineaori – este un bun început pentru a ne înțelege, măcar „procedural”. Au mai rămas doar două intervenții care necesită o clarificare publică, din partea mea.
Michael HAULICĂ
Întocmai ca la edițiile precedente, ambivalența dumneavoastră mi se pare foarte dăunătoare. Azi primesc întrebări despre „eu de ce nu?”, mâine despre „antologia – de ce nu este categorie?”, poimâine vă răzgândiți și COLIN „nu mai contează”. Dacă vă aduceți aminte, ați fost invitat să faceți parte din juriu, deci să aveți un cuvânt de spus în toate stadiile premiului, la toate edițiile de după moartea lui Ion Hobana. Dar trebuie să vă hotărâți dacă vreți să luați sau să dați acest premiu. De asemenea, trebuie să vă hotărâți dacă, după ce îl luați, îl prețuiți sau îl dis-prețuiți, public, mai mult sau mai puțin subtil, cum ați făcut, de fapt, și în 2014, și în 2017. Nu de alta, dar îmi va fi foarte urât să vă răspund ca amicului dumneavoastră, de mai jos.
Dan DOBOȘ
La dumneavoastră nu este vorba de ambivalență, ci de rea-voință, pur și simplu. Explicați-mi într-un mesaj privat sau într-un articol în vreuna din publicațiile la care aveți acces, ca membru „vechi” al USR, ce să fac privind relația noastră literară, întinsă pe 15 ani, în care am scris de câteva ori, la cererea dumneavoastră, materiale vaste despre diverse opuri marca Doboș, fiindcă, după spusele dumneavoastră înșivă, eram cam singurul care vă citea cum trebuie? (Chiar, se mai găsește fraza cu „dacă mă citește Gheracostea” pe blogul dandoboș.ro?) Nu mai departe decât înainte de apariția volumului de proză scurtă pe care vreți să-l salvați de nominalizarea la COLIN din această ediție, Eu 2.0, ați avut grijă, printr-un terț de a cărei bună-credință nu se poate îndoi nimeni, să-mi cereți o cronică de întâmpinare. Aceasta, vă reamintesc, s-a întâmplat DUPĂ mica dumneavoastră criză de nervi pe care ați făcut-o fiindcă Mircea Opriță „v-a suflat” COLIN-ul din 2014, la categoria roman. (Apropo, susțin și azi că volumul Călătorie în Capricia este mai bun decât DemNet, literar vorbind și, chiar, ca ficțiune speculativă în sine, pentru simplul motiv că are un model istoric, devenit atemporal prin clasicizare. În 2021, chiar vi se pare că viitorul apropiat din DemNet nu s-a alterat deloc prin simplă inadecvare a vederii asupra lumii, că societatea pe care o schițați nu are o tehnologie deja depășită, mai ales într-ale comunicării, ceea ce ar fi trebuit să susțină, de fapt, substanța poveștii?) Insinuările dumneavoastră, făcute atunci și reluate acum, cum că aș fi manevrat decernarea pentru ca maestrul Opriță să-mi înlesnească intrarea în USR, ați văzut că nu m-au împiedicat să scriu adevărul valoric și nici să vă nominalizez volumul de proză scurtă, Eu 2.0. Eu nu am intrat în USR cu metoda veche, a „recomandărilor”. Nu mi-ar fi ajuns, cu metoda nouă, „recomandarea” celui care v-a depășit, literar, măcar în 2014.
În ceea ce privește „retragerea” volumului dumneavoastră Eu 2.0 din lista de nominalizări, pentru ediția a VIII-a, precum și „returnarea” premiului COLIN câștigat la ediția din 2006, pentru trilogia Abației… La ediția aceea, premiul v-a fost acordat de către Ion Hobana. Nu înțeleg cum și de ce l-ați returna. Protestați la ce? În anii imediat dinaintea pandemiei, știu că ați colaborat nu doar cu mine, ci și cu Mircea Opriță, deci care e problema? Aveți un comutator pentru când vă jignește și când nu vă jignește o scriere de-a mea sau de-a lui Mircea Opriță, ori prezența fizică? Dacă totuși mergeți la cimitir, cu placheta, vedeți că pe cruce scrie „Aurelian Manta-Roșie”. Aș vrea să vă spun că la acea ediție, cu toate meritele cărții dumneavoastră, eu l-am votat pe Sebastian A. Corn („în care” mi-am dat 25% din doctorat). Revenind la Eu 2.0, nu aveți dreptul, nici legal, nici moral, nici literar – dacă există așa ceva – să îngrădiți juriului dreptul de a spune ceva despre cartea dumneavoastră. Aveți dreptul să refuzați decernarea și, acum, că suntem în viață, ați putea returna ce vi s-ar putea decerna la ediția în curs. Luați exemplu de la mai tânărul nostru coleg, Marian Coman, care nu s-a sfiit să facă exact acest lucru; de asemenea, luați exemplu de la incomparabilul Mircea Cărtărescu care nu a cerut RETRAGEREA nominalizării, că nu așa merg lucrurile între literați, ci să nu i se acorde premiul. Sesizați diferența, nu-i așa? Oricum, acestea fiind zise, votul meu l-ați pierdut, deși cartea rămâne pe „lista lungă”.