Reguli de politețe, fonduri de urgență

Unul dintre cei care a trecut înainte de 1989 prin apropierea fandomului românesc, întocmai ca o cometă ce traversează un sistem planetar, fără să-i pese dacă s-ar mai putea întoarce fie și peste câteva decenii, este publicistul și antroposoful Ioan Buduca. În cartea lui de „spionaj cosmologic”, Și a fost seară, și a fost dimineață, (ed. Polirom, Iași, 1997), în al treilea eseu, Fericiți cei săraci cu duhul, Buduca execută un, foarte rar în cultura română, atac la amatorismul agresiv, împotriva unui oarecare înger, „pardon, inginer”, Ilea. Ținând cont de celelalte două personaje, Nietzsche și Eliade, care îi prilejuiesc autorului celelalte două eseuri din zisul spionaj cosmologic, am crede că apropierea lui Ilea de ei este o scoatere din anonimat a unui geniu. Ei bine, nu, este o decisivă și definitivă scoatere din rândul planetelor sistemului pentru bolovanul generic.

Acest eseu ar fi recomandarea de lectură care mi-ar precede editorialul de azi, dedicat aceleeași probleme a amatorismului agresiv care tarează cultura, literatura și, implicit, fantastica de limbă română a ultimelor decenii, din nefericire o prezență asemănătoare cu a centurii de asteroizi, mii și mii de bolovani care se iau în seamă și de care trebuie să se țină seama la calculul oricărei traiectorii de operă și autor.

În speță, „îngerul, pardon inginerul” de azi, Ilea punctual, este un troll de Facebook, cu ceva studii filologice făcute, probabil, cu mobilul în mână, sub banca din amfiteatru, numit George Tohat. Comentariile acestuia au indus în eroare câțiva dintre autorii de fantastică mai tineri, mai dornici să intre în vorbă cu oricine ar putea fi un potențial cititor; comentariile acestuia au evoluat foarte rapid de la un vag interes arătat conținutului scrierilor din publicațiile fandomului către un șir de luări în tărbacă bazate pe citări trunchiate și retorisme dincolo de regulile elementare de politețe. Pe scurt, asemenea inginerului Ilea al lui Buduca, care corecta pe vremuri cosmologia, absolventul de câteva litere Tohat ne aduce corecții majore, estetice, morale și organizaționale, micii noastre comunități vinovate că trăiește conflictul punctual Secu-nominalizări-la-orice, boala noastră cronică. Aici s-au despărțit răspunsurile mele de cele date de către autorii cuminți de fantastică românească, tohatului. Spre deosebire de ei, care încearcă să convingă că „naște și la fandom oameni, ei scrie cărți”, pe mine mă interesează regulile elementare de politețe: nu vii la mine în casă și începi să reașezi mobila, să sufli în oala de ciorbă (ah! Remember Eftimie!), să îmi critici unchiul senil care împute atmosfera (Secu, evident), în iterații logice că toți am fi niște bășinoși în casa asta – exact ce spune destul de repede „musafirul”, „cititorul potențial”, „simplul cetățean care-și exprimă opinia”, G. Tohat. Întocmai cum Buduca a trebuit să facă o diferență între aberațiile lui Ilea și ceea ce înseamnă într-adevăr viziuni despre cosmos, la o scară mult mai mică și cu o miză de politică și economie literară care nu va face istorie literară, trebuie să spun că un feisbucist ignorant și rău-voitor, adică tohatul, nu are voie să fie luat în serios și tratat cu ce avem mai bun în casă. Nu pot să înțeleg servilismul, dansatul la bară al autorilor români de fantastică, în căutarea permanentă a unui nou cititor! Dragii mei, la fel ca un Secu, vreme de 50 de ani, obsedat să facă și să desfacă prezentul literar continuu, de un Eftimie, vreme de doi ani până i-au ieșit cărțile bazate pe reclamă negativă, și feisbuciștii de serie „tohat” și tot ce rimează cu el, NU vă vor citi niciodată cărțile! Este inutil să credeți că veți avea o relație normală, de respect reciproc cu un astfel de „inginer Ilea”, nu existați ca planete în cosmologia lui, sunteți reduși la a fi alți bolovani asistemici, buni de ciocnit și de scos de pe orbită. Și atunci, de ce îi dați dreptate, de parcă v-ar fi rușine că sunteți de-adevăratelea sistemul planetar, casa și prezentul care face istorie în fantastica românească?

De aceea, „Gazeta SF” pornește de azi un fond special care să fie folosit la răscumpărarea exemplarelor de carte ale autorilor români, exemplare care ar fi putut fi cumpărate de către tohații, eftimii, secii ignoranți și ticăloși, dacă aceștia ar fi fost niște musafiri curioși, dornici de contact uman și timp petrecut citind cărțile gazdei. Când i se pare unui autor român că a pierdut vreun cititor din cauza replicilor mele, îl rog să acceseze fondul. Iar pe Facebook și oriunde se exprimă secii, eftimii și tohații, nu am de gând să-i las să ne ciocnească. Opțiunea nucleară este singura regulă de politețe.