Now Reading
Click-bait

Click-bait

Click-bait

Stau cu molecularul aproape lipit de comp, în așteptarea momentului când un mâț de două săptămâni bătute pe muchie, în efigie pe facebook, o să-mi aducă prima sută de emoticoane cu emoții pozitive de anul acesta, cât și de anul trecut și, sunt destul de sigur, de acum doi ani… M-am ticăloșit, m-am dedat la calea ușoară, scot la înaintare generația de mâine, pufoasă, profit de drepturile anacronice de stăpân al animalului pentru a face ce vreau cu el, fără să îl întreb. Și în fața acestei probleme de conștiință post-umanistă, ricanez în scris, tarat de antropocentrismul meu criminal… Altfel spus, ca să mulg like-uri, bunuri simbolice de cea mai joasă speță, per se, am ținut departe de mămica lui un pisoi, fără să îmi pot imagina măcar că el (el?! De unde această aserțiune sexistă?!) ar simți un discomfort, două discomforturi, fizice și psihice. Ce să mai, je suis un maudit. Une maudit?!

Continuând pe aceeași linie învechită de gândire, am construit și sumarul acestui număr 6 al „Gazetei SF”. Lucrurile merg bine, adică voi munciți deja mai mult pentru el, decât mine. Serios, trebuie să mulțumesc tuturor colaboratorilor care au ajutat la reînvierea revistei, lui Dodo Niță și Costin Graur, în special, fiindcă primul s-a găsit aici de la #0, iar cel de-al doilea fiindcă mă completează într-ale sefeului ca nimeni altul. E greu de găsit în România, în 2021, din pământ, din iarbă verde, oameni cu aceeași pasiune, cu același spirit voluntar și cu acea formă de generozitate care ție îți lipsește de ceva timp încoace. De aceea, nu trebuie să mire că, dacă ne uităm pe hartă, cam toată echipa de acum locuim foarte aproape de granițe sau chiar peste…

Observați și „coperta” numărului 6 al GSF. E clar că nu mai am scrupule, cerșesc atenție cu toată ființa mea coruptă de estetisme desuete. „Didona cu puii” este o Madonă cu pruncul postumană, dacă mi se iartă blafemia de către aceia dintre dumneavoastră care sunteți și mai conservatori decât mine. N-am mai avut răbdare să aștept până la Crăciun, plus că puii vor fi prea mari până atunci, adevărate micro-pantere rurale. Așadar, na-vă! (Interjecție urmată de pronume, nu substantiv despărțit în silabe, OK?)

Cuprinsul beneficiază de materiale pe sprânceană, literare și jurnalistice. CAT Graur lovește din nou, la BD, cu un survol peste Pionierii Speranței; apoi prezintă una dintre cărțile de limbă franceză cele mai originale (cu caracatiță!) de pe listele de apariții pe care le-am publicat până acum; sugerează prin copertele pulp cu care ilustrăm numărul acesta tema „tentaculelor”; last, but not least, mi-a dat de lucru pentru rubrica de traduceri, fără să mă extenueze, ci doar așa, cât să vă trezească dumneavoastră interesul. Proza îi aparține lui Ionuț Cheran, unul dintre cei mai promițători „post-douămiiști”, ca să folosesc un termen de istorie literară… contemporană. În contrapunct, am adus pamfletul unui poet optzecist, Viorel Padina, pe care ar trebui să îl citim cu toții mai mult, căci… ia mai uitați-vă și voi pe wikipedia! Pentru atmosferă, avem un articol despre filme și poetica lor, de la Radu-Ilarion Munteanu. Iar surpriza este de natură jurnalistică, nu literar-culturală: publicăm scrisoarea deschisă a lui Dan Popescu, adresată nouă tuturor, dar trimisă doar publicațiilor de fantastică românească, cu subiectul desfășurării unui „Romcon” sub egida ARCA SF, pe Zoom, și al premiilor care au rezultat din „acesta”. Mă abțin să comentez aici sau pe lângă textul lui Dan Popescu, deoarece mă aflu sub imperiul unei necesități mai mari: am primit sau n-am primit al 100-lea like pentru pisoiul meu negru? Dar „Gazeta SF” trebuie să informeze fandomul despre orice este semnificativ, iar o scrisoare deschisă a unui veteran ca Dan Popescu, pe subiectele în cauză, oferă mai multă informație decât niște opinii indiferent cât de argumentate.

Închei prin a spune ateilor, agnosticilor și indiferenților că sărbătorile pascale, miezul poveștii lor, Învierea, adică, fiindcă se repetă an de an și fiindcă, de cele mai multe ori în istorie, a fost sărbătorită de două ori pe an, este dovada clară, după principiile experimentului științific, că Dumnezeu există și și-a revenit. Altfel, de ce după peste 3000 mii de repetiții în 2021 de ani, se obține același rezultat? Nu este acesta criteriul demonstrației științifice? Pentru comentarii și contraziceri, folosiți cu încredere Poșta Redacției, lăsați-vă conturile de social media pentru a face portretul pisoiului meu să devină viral.

View Comment (1)
  • Așa cum dorești ca alții să îți respecte dreptul la religie, e nevoie ca tu insuți să respecți dreptul cuiva de a nu fi religios.

    In cele din urmă Gazeta SF este incă un website (nu, nu e revistă) de scandal, incă unul care cerșește creații literare și nu primește. Este incă un website obositor care se ceartă cu cineva. Lipsa creațiilor literare este compensată de literatura despre literatură (= maculatură). Din cei 6 autori de povestiri (nu mă refer la traducerile materialelor care au ieșit din perioada de copyright), numai unul are ce căuta in creația literară – poate nici acela. Vezi mai sus cu cerșitul de creații literare si compensarea cu literatură despre literatură (= maculatură).

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

© 2021 Revista SFF Gazeta SF. All Rights Reserved.

Scroll To Top