Now Reading
Un caz bizar: „Jane Roberts and Seth”

Un caz bizar: „Jane Roberts and Seth”

Corneliu Balan
Un caz bizar Jane Roberts

Jane Roberts a fost o scriitoare americană, a scris poezie, proză și literatură SF, fiind prima femeie invitată la Conferința autorilor de SF în 1956. Înainte de asta, Jane obținuse o bursă de studiu cu care a urmat cursurile de literatură ale unui colegiu obscur, specializarea poezie. Abandonează și nu își obține diploma de absolvire.

Se căsătorește și călătorește cu soțul ei pe coasta de vest a Americii unde, după cîțiva ani, la o petrecere, îl cunoaște pe Robert Fabian Butts, cel care va deveni colaboratorul ei în scrierile seriei „Seth”. Fără a-l cunoaște prea bine (a patra oară cînd îl revede la o petrecere) îi spune acestuia dacă nu ar vrea să formeze un cuplu, pentru că oricum divorțează, „voi fi singură sau cu tine.” La petrecere, Jane venise însoțită de soțul „în exercițiu”.

Jane Roberts este un caz unic:  autoare cu 32 de cărți, traduse în 11 limbi, cu vînzări de 7 milioane de exemplare, care susține că nu are niciun merit în conceperea materialului, acesta fiind furnizat în totalitate de o entitate numită Seth. Cărțile lui Seth (sau ale lui Jane Roberts, în funcție de varianta pe care doriți să mergeți) au 4½ stele din 5 posibile pe goodreads și încă generează vînzări. Ce veți găsi în continuare este o scurtă recapitulare a acestei povești incredibile, cu siguranță unică în istoria industriei de carte tipărită.

La vîrsta de 34 de ani, într-o seară liniștită în care noul ei soț picta iar ea încerca să compună poezii, Jane are o avalanșă de gînduri ce i se par că-i vin din senin, un amestec de cosmologie, spiritualitate, ocultism, viață de după moarte/spiritualism. Înainte de asta, nu fusese interesată de fenomenele psihice și, deși ficțiunea ei se ocupa în mod obișnuit de teme precum clarviziunea și reîncarnarea, ca intelectuali și atei, nici ea, nici Butts nu credeau în abilităti extra-senzoriale sau că ar exista viață de după moarte. Cei doi iau hotărîrea să investigheze mai departe acest subiect cu atît mai mult cu cît Jane reușește să prindă un contract cu un editor din New York în vederea realizării unei cărți despre percepții extra-senzoriale.

Primele „experimente” se desfășoară cu ajutorul unui „joc” destul de popular în acea vreme care se numește placa Ouija (pînă și jocul are o istorie intersantă). Participanții la acest gen de „experiment” de spiritism țin toți mîna pe un cerc iar acesta se mișcă „liber” sub atracția spiritului pînă se oprește deasupra unei litere sau a unei cifre de pe placa de joc. Prin acest mijloc au loc primele comunicări dintre Jane Roberts și Seth – așa își dictează entitatea numele, pe placa de spiritism.

În timpul ședințelor care vor urma, treptat și pe perioade din ce în ce mai lungi, Jane Roberts va începe să vorbească în transă pe altă voce, cu un accent neidentificabil. În transă, vocea îi devine gravă, aproape masculină, iar expresiile feței i se schimbau vizibil. Susține că trupul ei a devenit un receptor prin care îl „captează” pe acest Seth. În timp ce Seth vorbește prin ea, soțul ei dactilografiază cuvînt cu cuvînt, carte după carte (pe parcursul a 21 de ani, cît vor dura ședințele).

Seth specifică că nu este spiritul unei persoane decedate ci un altfel de „entitate” și „propăvăduiește” pe o varietate de subiecte: evoluție, Univers, viață de după moarte, vise, motivație, etc. Seth se autodescrie ca o prezență energetică care nu se mai regăsește în realitatea fizică. Seth susține că Jane Roberts este doar o parte a unei conștiințe mai mari, din care „el” face parte de asemenea, Seth fiind un nume ales din motive de conveniență. Pe tot parcursul „lucrărilor”, Seth se referă la Jane Roberts ca „Rupert” (numele entității ei) și la Robert Butts ca „Joseph” (numele entității lui) precum şi că Seth, Rupert și Joseph s-ar fi cunoscut reciproc în numeroase încarnări.

Pentru a complica lucrurile şi mai tare, Rupert este pentru Seth ceea ce Seth II este pentru Seth III, fiecare personalitate numită este doar un aspect al unei entităţi întregi mai mari sau, ceea ce am putea numi un „întreg”. În paradigma „Universul Seth”, un „întreg” este compus din mai multe entităţi, personalităţi şi fiinţe ale unor anume personalităţi, în concordanţă cu teoria universelor multiple sau paralele. „Întregul” creează entităţi, entităţile creează la rîndul lor personalităţi şi fiecare personalitate individuală are un număr infinit de „proiecţii” pe universuri diferite, fiecare locuind în realităţi independente. „Întregurile”, entităţile, personalităţile şi toate „proiecţiile” există simultan şi sunt în permanentă comunicare. O astfel de comunicare, susţine Seth, apare, în general, în stări de vis, precum şi în aşa numitele stări de „vis lucid” sau, în cazul lui Jane Roberts, în timpul stărilor de transă.

Avem traiectorii comune, nu ne atingem potenţialul spiritual şi intelectual datorită limitelor pe care ni le trasăm singuri, sau care ne sînt trasate de societate prin îngrădirea spiritului aşa cum o face religia, conceptele de bine/rău, aşteptările de a funcţiona în anumiţi „parametri”, etc. Trebuie să ne conştientizăm existenţele în sensul acceptării noastre ca fiinţe responsabile, co-creatoare şi participante la întregul Univers spiritual existent ‒ şi nu ni se va permite accesul într-un sistem „superior” dacă nu atingem această stare de percepţie, cu alte cuvinte trebuie să devii conştient de menirea ta, de forţa ta spirituală şi în plus trebuie să duci o existenţă armonioasă în ce priveşte felul cum îi tratezi pe ceilalţi, pe tine însuţi, natura înconjurătoare.

După Seth, sentimentul, emoţia pe care te face să simţi iubirea este ceea ce îţi dă cea mai bună percepţie a ceea ce înseamnă găsirea lui Dumnezeu – în sensul filozofic de atingere maximă a potenţialului spiritual.

De asemenea, potrivit lui Seth, la cel mai profund nivel, nu există Timp. Este o iluzie după care noi (sufletele încarnate în lumea materială) convenim să co-existăm. Prin „fără timp” Seth ar sugera că totul se întîmplă simultan. Practic, se înţelege că fiecare clipă este nesfîrşită, dar absenţa timpului nu trebuie interpretată şi ca o absenţă a acumulării de experienţă. Din contră, acumularea de experienţă substituie noţiunea de trecere a timpului. Astfel, autorul (Seth şi / sau Jane Roberts) introduce o nouă modalitate de a reflecta la problema cosmogenezei. Suntem cu toţii Zei: dar acest concept nu este doar un panteism; noi, fiinţele sîntem cu toţii nişte zei creativi, fiecare înfăptuim creaţia.

După Seth, singurul „Rău” este Nimicul, „nimicnicia” non-fiinţei, aşa cum este înţeleasă ea ca o inactivitate (stagnare sau pierdere de potenţial) şi astfel poziţia lui Seth poate fi considerată a fi un fel de budism inversat. Nu există nicio judecată după moarte, şi spre deosebire de alte religii care invocă cicluri karmice, „teoria” Seth pretinde că nu există o pedeapsă după moarte, doar o revizuire a vieţii trăite de acea „personalite”, după care aceasta ar avea de ales între o reîncarnare fizică suplimentară și a găsi un mijloc alternativ de dezvoltare a spiritului (una în care nu ar fi necesar trupul fizic).

Bineînţeles, în cercurile religioase, „materialul Seth” a fost imediat catalogat drept carte scrisă în totalitate de diavol, iar Jane Roberts şi Robert Butts au ales de bună voie să comunice direct cu demonii, în plus, toţi cei care vorbesc pozitiv sau chiar neutru despre aceste scrieri slăvesc cuvîntul diavolului. Am căutat pe youtube înregistrări video cu Jane Roberts în transă şi trebuie să accept că într-adevăr nimic nu aduce mai bine cu o fiinţă posedată de diavol decît acele înregistrări. Dar dacă cădem de acord că nu există diavol, se poate încerca explicarea acestui caz făcînd o analiză pragmatică şi eliminînd toate posibilităţile una cîte una sau aplicînd principiul (legea) lui William Ockham: dintre ipotezele concurente trebuie aleasă aceea care conţine cele mai puţine contradicții.

1. Totul este un fals pe care cuplul l-a pus la cale într-un mod ingenios pentru a realiza beneficii materiale. M-am gîndit imediat la un caz celebru al unor surori care pretindeau că vorbeau cu spiritele prin intermediul semnalelor sonore şi de-abia după moartea uneia dintre ele, cealaltă mărturiseşte modul foarte simplu prin care păcăleau audienţa: trosnindu-şi nişte oase în corp, în aparenţă păstrîndu-şi complet imobilitatea. Totuşi, spre deosebire de aceste surori, cuplul Roberts-Butts nu a pretins bani celor din audienţă. La apogeul „succesului” existau sute sau mii de „practicanţi” ai religiei Seth. Cu toate că se poate argumenta că vînzările cărţilor au generat profituri materiale, Jane Roberts nu şi-a schimbat niciodată modul de viaţă, ducînd o existenţă foarte simplă. După moartea lui Jane, soţul continuă să se ocupe de propagarea doctrinei. Cei doi nu au avut copii – după mine e greu de explicat un fals de anvergura aceasta, fals pe care cel puţin să nu îl admiţi printr-o scrisoare-testament după moartea ta. Jane dictează fraze întregi în transă (în cadrul acestui punct 1 „transă” s-ar traduce prin „din memorie”), iar cuvintele sînt tipărite neschimbate, şi cu toate acestea teoria este teribil de alambicată, conceptele sînt de-o mare varietate, totul este destul de nou, practic o întreagă religie şi cel puţin mie mi se pare incredibil faptul că cineva ar putea reţine atîta informaţie pe de rost, pe care tot el/ea ar scri-o în prealabil şi în plus ar „juca-o” ca pe o piesă de teatru. Există mărturii a unor serii de răspunsuri pe care Seth (prin Jane) le primea telepatic de la cei din audienţă. Aceasta ar însemna că la înscenare ar fi participat mai mult de două persoane, ceea ce este posibil, dar face greu de explicat păstrarea perpetuă a secretului. Este greu de crezut că frauda sau trucurile să fi putut fi perpetuate cu succes timp de 21 de ani fără ca niciun martor, psiholog, psihiatru dintre cei care au observat-o/analizat-o pe Jane să nu fi sesizat ceva suspect.

2. Sursa mesajelor ar putea fi însăşi mintea „mediumului”. Conţinutul cărţilor este furnizat de memoria subliminală. Provocarea aici este de a lămuri cum a putut obţine Jane Roberts dintr-odată capacitatea de a compune o lucrare filosofică, un material atît de sofisticat şi riguros „asamblat” din punct de vedere intelectual fără studii precedente, fără instruire prealabilă ‒ totul dintr-o suflare.

Explicaţia ar putea fi că informaţiile au fost înregistrate de Jane Roberts fără ca ea să vrea, fără că ea să fie conştientă. Cumva, în timpul stării de veghe, accesul la acele informaţii era blocat chiar datorită conştientizării, dar apoi accesul spre informaţii ar fi putut fi „canalizat” într-o altă stare, şi anume în transă.

3. Am putea avansa ipoteza că textul îi era transmis pe cale telepatică, ceea ce ar însemna să acceptăm că a) există telepatie şi b) că se pot transmite fraze întregi pe cale telepatică. Numai că pînă acum nu s-a înregistrat niciun experiment telepatic reuşit în care să se fi transmis mai mult de un cuvînt, două sau o stare, o imagine: obiect, culoare, etc.

4. Schizofrenie şi tulburare de identitate / personalităţi multiple.

Conform acestei ipoteze, Seth reprezintă o a doua personalitate (reprimată) a lui Jane Roberts, una care se manifestă cu o remarcabilă coerenţă. Dar dacă Seth este o personalitate secundară, Jane Roberts ar trebui să prezinte simptome care să denote instabilitate mentală. Totuşi, Jane Roberts este perfect integrată, funcţională şi nu prezintă niciunul dintre semnele obişnuite care însoţesc un bolnav de schizofrenie. În al doilea rînd, sînt o mulţime de scrieri, ce conţin sute de fraze-idei pe o varietate subiecte, şi totuşi nu se pot detecta urme indubitabile de alienare mentală.

5. Seth chiar există!

6. Poate aveţi voi vreo altă ipoteză.

După mine „materialul Seth” poate fi explicat cel mai logic printr-o combinaţie între punctele 2 şi 4. Este oare imposibil ca Jane să fi avut două personalităţi, personalitatea „Seth” manifestîndu-se ca una net superioară intelectual celei numite „Jane”? În acest caz, informaţiile înregistrate inconştient de Jane Roberts ar fi putut fi nu numai accesate în starea de transă, dar chiar reformulate şi dezvoltate. Cazul Jane Roberts ar putea fi prin urmare un caz unic de reprimare a inteligenţei în starea „normală”. În realitate, Jane Roberts a fost abandonată de părinţi, avînd dificultăţi de adaptare. De la vîrsta de şase ani începe să sufere de artită reumatică şi presupun că a luat toată viaţa calmante împotriva durerilor. În plus, Jane Roberts avea glandă tiroidă hiperactivă ceea ce dă bolnavului modificări bruşte de dispoziţie, tulburări de de somn.

Totuși, toate acestea nu ajung pentru a crea un scriitor și nici începutul unei noi… „religii”.

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

© 2021 Revista SFF Gazeta SF. All Rights Reserved.

Scroll To Top