De curând s-a stins Holger Hennenkopf (H2, după cum semnează multe pre-print-uri și postări), o personalitate discretă din domeniul biologiei moleculare, a legăturilor acesteia cu Inteligența Artificială, având, cel puțin în ultima parte a vieții, preocupări în domeniul transdisciplinarității și post-umanismului. Chiar și decesul lui H2 este încă neelucidat, mai precis nu se știe în ce măsură a fost cauzat sau catalizat de infectarea cu Covid-19. Această infectare nu este deloc exclusă, dat fiind că este documentată participarea lui H2 la manifestații împotriva restricțiilor din Bremen (orașul în care a locuit în ultimii 17 ani), Hannover, Münster și Osnabrück în perioada mai 2020 – martie 2021. De altfel, unii apropiați susțin că H2 era cel puțin simpatizant al AfD (Alternative für Deutschland), ceea ce poate justifica parțial izolarea lui de către curentul mainstream științific și dificultățile pe care le-a întâmpinat în a-și publica rezultatele, cel puțin în ultimul deceniu.
Viitorii exegeți ai lui H2 vor avea mari dificultăți în a-i inventaria opera. Cea mai mare parte a manuscriselor lui au rămas sub formă de pre-print-uri, foarte puține încă accesibile pe ArXiv, multe mai degrabă distribuite de foarte restrânsul său cerc de cunoscuți. De exemplu, primul manuscris al cărui titlu probabil a fost Discriminating ‘genial’ behaviour from chaotically-coupled molecular oscillators nu mai poate fi accesat niciunde, doar titlul și autorii pot fi găsite într-un stub (ciot) pe Wikipedia. Motivul probabil al acestui ban (interdicție) este legat de celălalt coautor al studiului, Florence D., care nu ne-a permis să-i dăm numele întreg, fiind o personalitate cunoscută din domeniul biologiei moleculare, cu funcții de conducere la C.N.R.S. (Centre national de la recherche scientifique) și de reprezentare în C.N.U. (Conseil national des universités) în Franța. Pe acel prim manuscris, H2 semnează cu adresa universității din Heidelberg, drept care prima tentație a fost să contactăm această universitate și să-i solicităm relații despre domnul Hennenkopf.
Universitatea ne-a răspuns că nu a avut înmatriculat niciun student, doctorand sau cadru didactic, permanent sau temporar, cu acest nume. După multiple insistențe, a fost detectată un Holger H. Hennenkorn în personalul tehnic de întreținere a stației de epurare a apelor reziduale de la clinica universitară. Cel mai probabil, putem invoca o eroare a sistemului informatic de gestiune a personalului de la Heidelberg, pentru a nu ne ralia adepților teoriei conspirațiilor, care susțin că totul a fost făcut pentru a-l discredita sau cel puțin a-l îndepărta pe H2 de lumea selectă a cercetătorilor științifici. Se știe, de asemenea, că doamna Florence D. în perioada respectivă a fost bursieră Humboldt post-doctoral la Universitatea din Heidelberg, deci este plauzibil că au colaborat, cel puțin din punct de vedere teoretic. Se pare că vehemența cu care doamna D. s-a opus publicării acelui studiu ar fi fost datorată cel puțin parțial avansurilor pe care domnul H. i le-ar fi făcut într-o anumită perioadă. O persoană apropiată doamnei biolog molecular care a preferat anonimantul, întrebată despre această relație, a fost foarte scurtă în remarci, atrăgându-ne atenția că doamna D. în adolescență făcuse parte din echipa de baschet de juniori a departamentului Hauts-de-Seine, în timp ce domnul H. avea o constituție la limita nanismului. Les macromolécules n’ont pas beaucoup d’affinité pour l’hydrogène moléculaire, ni s-a spus. Nu vrem să exploatăm în continuare aceste mărturii îndoielnice, însă în mod sigur nu este cunoscută nicio relație (heterosexuală sau nu) a lui H2 ulterior perioadei Heidelberg. Paragraful anterior descrie cam tot ce se cunoaște (sau se crede că se cunoaște) despre viața personală a lui H2.
Toate pre-print-urile ulterioare, inclusiv cele două articole publicate contra cost în revista românească indexată până în anul 2013 Metalurgia International, sunt semnate “Dr. Holger Hennenkopf, H2”. Nu s-a putut stabili exact în ce an și-a luat doctoratul, nici dacă este vorba despre un doctorat veritabil sau doar despre absolvirea unei școli de medicină. În orice caz, parcurgând cele două articole menționate, plus pre-print-urile și fragmentele de text care ne-au fost comunicate de mai mulți cunoscuți (niciunul dintre ei nu s-a declarat “prieten” cu H2) găsim o mare varietate de concepte, de la cosmologie și teoria găurilor negre, la paradoxul Einstein-Podolski-Rosen, haos clasic și cuantic, o teorie revoluționară a particulelor elementare văzute ca oscilatori cu parametri aleatorii, bineînțeles rețele neuronale, precum și două eseuri foarte mistice, în care se dezbate chestiunea liberului arbitru și a cauzalității. Toate aceste lucruri ne îndreptățesc să-l considerăm pe H2 o adevărată personalitate enciclopedic-renascentistă, iar deceniile care vor urma ne vor da, probabil, dreptate.
H2 nu considera esențială publicarea și, ulterior, citarea vreunui studiu, probabil și în urma repetatelor refuzuri la publicare a manuscriselor sale de către editorii revistelor mainstream. Într-un e-mail adresat unei prietene a doamnei D. afirma că “Pentru mine, esențialul este descoperirea în sine, momentul acela de ‘iluminare magică’ inițial, acel ‘aha!’ precum și scurta muncă intensă care urmează și care fundamentează Noua Idee pe datele experimentale existente. Publicarea și publicitatea sunt pentru mediocri, pentru aceia care au nevoie de tot felul de tabelașe cu numere ca să promoveze în piramida imposturii academice. Mulțumesc lui Dumnezeu, din punctul acesta de vedere sunt un om liber și nu duc grija zilei de mâine.” Nu i-a fost nimănui clar în ce mod avea domnul H2 existența asigurată. Numele lui apare listat într-unul din proiectele finanțate de Programul prioritar al Uniunii Europene Human Brain Project, mai precis legat de un sub-proiect intitulat Disentangling human geniality, însă nu apar nicăieri nici rezultatele acestui sub-proiect, nici publicațiile sau conferințele legate de aceste activități. În schimb, apare faptul că sub-proiectul a fost finalizat. Acest lucru este cel puțin ciudat, pentru că activitățile nu aveau cum să fie considerate încheiate de ofițerii de proiect fără prezentarea unui raport final, iar faptul că acel raport nu figurează pe site-ul Human Brain Project este numai unul din sutele sau miile de lucruri ciudate legate de finanțarea proiectelor europene.
Din câte s-a putut înțelege consultându-se opera încă incompletă a lui Holger Hennenkopf, în ultima parte a vieții și-a pus, în mod obsesiv, problema acelui “aha!” despre care am discutat mai înainte, mai precis a modului cum apare genialitatea, indiferent unde: în științe, în artă, în tehnică, în viața de zi cu zi. Există “ceva” care transcende comportarea deterministă a unui sistem (prin aceasta înțelegându-se și determinismul haotic, adică absența lui), un mod în care un anumit sistem reorganizează informația existentă, prevede o eventuală consecință ‘banală’ a acesteia, însă identifică și modalități ‘nebanale’ sau ‘deosebite’ a evoluției sistemului. Probabil că exemplul cel mai la îndemână este din domeniul muzicii, unde, după o succesiune repetitivă de sunete, o alta cu totul neobișnuită intervine, determinând acei fiori de plăcere, pe care-i simțim uneori; de asemenea, schimbând inclusiv percepția porțiunii ‘monotone’ dinainte. Ceva absolut similar se întâmplă și în literatură, și în științe, și chiar în viața de zi cu zi. Este starea definită de unii drept stare de stupoare neliniştitor-delectabilă, iar de alții drept vertij intelectual. H2 include și umorul în această categorie, multe glume fiind iarăși cazuri-școală: ceva se întâmplă o dată, de două ori (poate și a treia oară), iar ultima dată o întorsătură neobișnuită declanșează starea de ilaritate.
Pe scurt, în ultimul deceniu al vieții sale, H2 s-a aplecat asupra originii stării de genialitate, folosind multiple concepte și metode din domeniul Inteligenței Artificiale combinate cu teorii de câmp, paradoxuri ale mecanicii cuantice, teoria haosului și destul de multă filosofie. Pentru această perioadă, putem înțelege lacunele în informația disponibilă, deoarece aceste studii au fost co-finanțate de Huawei, Alibaba și de New Generation of Artificial Intelligence Development Plan, aprobat de Consiliul de Stat al R. P. Chineze în 2017. Suntem convinși că rezultate valoroase există și că lucrurile pe care le vom dezvălui în continuare constituie numai o mică parte din ce a realizat H2, singur sau împreună cu anumiți colaboratori încă necunoscuți.
Unii au vorbit și de anumite interese ale Rusiei în aceste studii; însă biroul președintelui Academiei de Științe a Rusiei a negat constant implicarea în proiectele propriu-zise și ne-a transmis că autoritățile din Rusia au acceptat doar în mod benevol să pună la dispoziția studiilor lui H2 cât mai multe detalii privind personalități de geniu ale Rusiei (viață, biografie, aprecieri critice, exegeze), cunoscut fiind faptul că densitatea de genii din Rusia este mult peste aceea a majorității țărilor de pe mapamond.
S-a putut, de asemenea, trasa și interesul crescut al Vaticanului în studiile pe care le întreprindea H2, singur sau împreună cu sponsorii săi chinezi. Într-un e-mail pe care H2 l-a redirecționat unui cunoscut, o personalitate a Vaticanului a cărei identitate este lesne că n-o putem divulga își exprima speranța că studiile întreprinse se vor situa “împreună cu relațiile lui Heisenberg” pe frontispiciul fundamentării existenței Divinității și a planului Acesteia pentru omenire. Căci ce altceva poate să ne releve mai profund natura lui Dumnezeu decât genialitatea cu care El a înzestrat specia umană? În termeni biologici, genialitatea este definită de H2 ca un produs elaborat al întregii activități cerebrale colective a speciei, în mod plastic un fel de “recoltă” pe care Dumnezeu o extrage din ceea ce a cultivat timp de miliarde de ani.
Metoda de lucru pentru identificarea pattern-urilor (tiparelor) genialității presupune analiza complexă și extrem de detaliată a tuturor operelor geniale ale omenirii, indiferent de domeniu. H2 dă exemplul unor arii din operele lui Mozart sau Offenbach, câtorva melodii din muzica country americană, a Teoriei Relativității Restrânse a lui Einstein sau a operelor plastice ale lui Victor Brauner. Probabil, citează câteva exemple situate pe scările superioare ale unei ierarhii realizate de clasificările bazate pe Inteligența Artificială pornind de la modelele pe care le-a implementat. Realizarea acestor clasificări și extragerea tiparelor a necesitat (și necesită, în continuare) o putere formidabilă de calcul, accesibilă parțial prin colaborarea cu Alibaba și, ulterior, Google și Microsoft, dar și prin calcul distribuit, folosind inclusiv pachete malware implementate pe microcomputerele domestice (de aceea, colaborarea cu entități din Rusia sau chiar din România nu poate fi exclusă) sau procesele matematice implicate în minarea de criptomonede. Este greu de presupus că H2 a gestionat singur toate aceste facilități, părerea mea strict personală este că s-a limitat să verifice acuratețea modelelor introduse în toate aceste proceduri informatice. În mod clar, însă, faptul că proiectul de trasare a genialității umane și-a urmat neabătut cursul se poate vedea cu ochiul liber în limitarea performanțelor de procesare a microcomputerelor, în ciuda vitezelor din ce în ce mai mari declarate pentru unitățile centrale de procesare sau a măririi lărgimilor de bandă. Pe scurt, procesul continuă și în momentul în care scriu aceste rânduri, poate parțial chiar pe acest computer – și există speranțe că rezultatul final va fi cunoscut în curând.
Vom asista atunci, probabil, la o “inginerie a genialității”; entități informatice (“agenți”) de factură genială vor putea aborda cele mai multe probleme încă nesoluționate ale științei, sau crea artă de o cu totul nouă factură. Este posibil ca rezultate parțiale să fie de pe acum puse în aplicare, vă sfătuiesc să audiați muzică elaborată de Inteligențele Artificiale în ultima vreme și să o comparați cu rezultate similare de acum 2–3 ani. Lăsând la o parte genialitatea agenților informatici, genialitatea oamenilor biologici va putea și ea să fie stimulată prin programe didactice dedicate, din care nu vor lipsi constrângerile materiale și/sau acumularea de frustrări de diverse tipuri, în special în perioadele de adolescență. Părinții vor avea de ales între a avea un descendent normal sau unul genial, știind că în acest din urmă caz vor trebui să accepte proceduri destul de invazive de educare, impunere de restricții, urmate de stimularea răbufnirilor de subconștient ale progeniturilor, totul conform unor algoritmi definiți de Inteligențe Artificiale (cum altfel?) geniale. Aici apar germenii modelelor teoretice de tensiune și detensionare, care au fost dezvoltați la scurt timp după aceea, vezi paragrafele următoare.
Iar Singularitatea prezisă de teoreticieni precum John von Neumann, Vernor Vinge și Ray Kurzweil nu va avea cum să fie altfel, decât genială.
Imediat după izbucnirea pandemiei de Covid-19, după cum am scris și la începutul acestui necrolog, H2 a fost destul de activ în cadrul campaniilor anti-vacciniste și împotriva restricțiilor guvernamentale. În aceeași perioadă, Florence D. i-a făcut o vizită la Bremen. Există chiar și o fotografie cu cei doi, unde apare extrem de clară diferența de înălțime dintre ei, însă figura doamnei este blurred. În afară de faptul că doamna D. era și este și în continuare simpatizantă a doamnei Le Pen și, deci, și-a găsit, la a doua tinerețe, afinități politice cu H2, se pare că vizita la Bremen a avut ca rol o discuție despre ultimele rezultate din cercetările pe care dumneaei le întreprinde la Institut de Biologie Physico-Chimique de la Paris. Pe scurt, după cum se observă din articole pe care nu le vom divulga în totalitate, dar care au apărut în Nature Metabolism și în Cell, Florence D. se ocupa, pe baza unor analize folosind (tot) Inteligența Artificială, de procesele de catabolism din natură. Mai precis, încerca să identifice tipare comune în ceea ce privește produsele finale ale metabolismului, pornind de la celule izolate, până la organisme complexe, cum sunt mamiferele. Se pare că în cursul studiilor întreprinse de D. și colaboratorii din 2019 și începutul lui 2020, a existat o interferență cu agenții informatici folosiți în studiul mult mai amplu și desfășurat pe multiple niveluri, ale echipelor coordonate de H2. Acesta se pare că a fost motivul principal al dorinței doamnei D. de a reface relația cu domnul Hennenkopf.
Au discutat o seară întreagă pe o bancă în parcul de pe malul fluviului Wesser, iar discuția s-a prelungit și în camera de hotel a doamnei D.[1] Din informațiile pe care le deținem, multe dintre concluziile acestor discuții vor fi publicate în cel mai scurt timp, drept care nu se pot divulga amănunte. Ideea principală este că s-a detectat o foarte mare similitudine între tiparele genialității urmărite de agenții informatici ai lui H2 și acelea ale rezultatelor proceselor catabolice analizate de programele lui D. Acel “aha!” urmărit încă din tinerețe de H2 este de fapt o ușurare, descătușarea unei presiuni care pune în mișcare mecanisme de prelucrare a materiei și informației specifice, generând o stare inconfundabilă de satisfacție. Semnalizarea chimică adiacentă acestor procese din celulele izolate are multe caracteristici în comun cu ansamblul de semnale nervoase care însoțesc procesele de eliminare a produselor de catabolism în organismele evoluate. Nu vorbim aici numai de actele urinării sau defecației, ci chiar și de banala expirare, care se intensifică în momentul în care organismul simte nevoia unei anumite detensionări și, ulterior, “se bucură” de aceasta. Holger Hennenkopf, al cărui autor de literatură preferat era Ted Chiang, a descris acest tip de procese ca o “exhalare” mai energică, rezultat al acumulării unor presiuni mai ridicate decât este normal în amonte de rețeaua conștientă (acele foițe de aur din modelul mecanicist-hidraulic al lui Chiang). După discuțiile cu Florence D., a reieșit că cele două procese, inclusiv stările tranzitorii, sunt complet similare și pot fi descrise de același model matematic atât în cazul răbufnirilor de geniu, cât și în cazul proceselor catabolice, posibil și în cazul proceselor reproductive (din nou, de la nivel celular până la organisme multicelulare ierarhizate).
În termeni teologici, aceasta înseamnă că produsul suprem al creației umane este de fapt un mare catabolism divin. Holger Hennenkopf a informat Vaticanul de această descoperire. La urma urmei, și aceasta constituia o dovadă a existenței Divinității și a planului Acesteia cu Omul. În câteva note pe care nu știm dacă le-a adresat Vaticanului (principalul sponsor al implicațiilor mistice ale teoriilor sale) H2 trece peste sentimentele sale antisemite și realizează paralele între modelul propus și tradițiile Cabalei sau ale hasidismului privind nivelurile diferite de emanații ale Ohr Ein Sof prin intermediul celor zece sefirot. De asemenea, realizează și paralele între natura catabolic-emanantă a fiorului artistico-mistic și doctrina gnostică sau filosofia brahmanică, citând exemple multiple din Upanișade. Există, de asemenea, apropieri și cu teoria micro- sau nano- găurilor de vierme într-un model multiversal, cu Universuri conectate prin aceste tuneluri microscopice sau nanoscopice, prin care se recepționează produsele metabolice ale unei Entități superioare.
Dacă ar fi încă printre noi H2, probabil că am putea afla mai multe despre acest subiect, chiar și în modul complet neconvențional în care își comunica descoperirile. Altfel, tot ce ne rămâne este să așteptăm următorul articol al doamnei D. Ultima informație pe care o deținem despre dumneaei este o fotografie de la conferința de lansare a candidatei Marine Le Pen la alegerile pentru Președinte al Franței din 2022.
10 aprilie 2021
[1] Camerista hotelului a descoperit după plecarea celor doi, pe pat, un volum foarte uzat din Précis de décomposition a lui Cioran, după mărturia domnișoarei, cu multe pagini subliniate sau îndoite și cu anumite note făcute cu culoare roșie. După ce a contactat-o telefonic pe clientă și a obținut refuzul acesteia de a i se trimite cartea prin poștă, conducerea hotelului i-a permis domnișoarei cameriste să-și însușească acel volum. Încercări de a o contacta pe această domnișoară după decesul lui Holger Hennenkopf au eșuat în totalitate. Nu mai lucrează la acel hotel, nu mai folosește același telefon mobil și nu mai locuiește la adresa dinainte. De altfel, domnișoara era de origine uigură și este posibil să nu mai poată fi identificată în lumea cunoscută.