Am citit pe nerăsuflate cartea domnului Voicu Bugariu, Amintirile unui sefist part-time. Adică toată ziua de sâmbătă, până noaptea târziu, precum și în duminica aferentă. 470 de pagini scrise mărunt și dens, nu se lecturează în pauza dintre două activități, ci pui pe stop totul și nu ai altă preocupare decât să citești.
Practic, sunt trei cărți între coperțile uneia singure.
În prima parte Voicu Bugariu povestește despre întâlnirea sa cu literatura SF (primul număr din colecția CPSF, evident), despre începuturile sale ca scriitor și mai ales scrie rânduri memorabile despre „sefiștii români importanți” din viața sa: Adrian Rogoz, Ion Hobana, Vladimir Colin, Cornel Robu, Mihail Grămescu, Ovid S. Crohmălniceanu… Cum pe unii dintre acești autori i-am cunoscut prea puțin, iar pe ceilalți deloc, dar le-am citit cu plăcere creațiile literare, am lecturat cu mult interes aceste pagini. Domnul. Bugariu scrie și despre „sefiști români contemporani”, în special despre cei pe care i-a întâlnit la ședințele cenaclului Antares de la Brașov .
Partea a doua a cărții este una de critică propriu-zisă, cuprinzând o colecție impresionantă de eseuri despre literatură, dar nu numai.
În fine, partea a treia, cea mai consistentă a volumului, este un adevărat jurnal de lecturi și idei. Transcriu aici o frază memorabilă care a reținut atenția domnului Bugariu, și a mea:
„…fantasticul se întemeiază, deloc paradoxal, pe verosimilitatea detaliilor.”
Frază găsită în volumul Camera Obscură a lui Ioan Stanomir. Notează în continuare memorialistul Bugariu: „Este o idee elementară, prezentă în estetică de sute de ani. O notez fiindcă m-am referit la ea de mai multe ori, în decursul anilor.”
Eram curios, și curiozitatea mi-a fost satisfăcută, dacă Voicu Bugariu a citit și literatură desenată.
„O a treia doamnă de la Antares este Alexandra Gold, ilustrator freelance și autoare de benzi desenate. Citind două mici albume semnate de ea, unul în colaborare cu Alexandru Lamba, am avut prilejul să înțeleg mai bine conceptul de artă populară, pop art. Cum se știe, actuala paradigmă nu mai opune arta populară celei omologate academic. Political correctness se manifestă și în acest domeniu. Regretând că nu am reușit să văd și alte realizări ale Alexandrei Gold, m-am axat doar pe acestea două, mulțumindu-mă să constat, în stilul criticii impresioniste, că personajele feminine sunt în mod special reușite. Imaginile acestora mi-au amintit, prin inefabilul lor, de prerafaeliți.” scrie Voicu Bugariu.
Mai mult decât atât, domnia sa a citit și un volum despre benzi desenate.
„Citesc o carte foarte bine scrisă, de Mircea Mihăieș. Este vorba despre un personaj de benzi desenate, Corto Maltese. Este un caz tipic de punere între paranteze a realității estetice a operei, pe primul loc trecând fantasmele intelectuale ale comentatorului. Aflăm cât de citit și inteligent este eseistul, dar adevărul despre desene și text ne este ascuns. ”
De la un critic redutabil cum este Voicu Bugariu, nici nu mă așteptam la mai puțin.
Bun sfat (detaliile dau credibilitate), il spune si Marquez in Autobiografie, ca una e sa scrii ca zburau elefanti si alta e sa scrii 5 elefanti dintre care unul roz zburau. Nu-mi amintesc exact exemplul lui…