Când, în ianuarie 2018, editorul Mihai Ionaşcu anunţa oprirea apariţiei revistei de benzi desenate HAC, câteva mii de fani ai benzi desenate au fost foarte trişti. Vreme de 5 ani, această revistă lunară cu apariţie mai regulată decât un metronom, le ritmase viaţa şi pasiunea şi le oferise momente de neuitat în magica lume a fanteziei BD.
Realizat de un colectiv format din Mihai Ionaşcu – editor, Octav Ungureanu – redactor, Marian Coman – scenarist şi Andrei Moldovan – desenator, revista a început să apară din octombrie 2012 şi a avut, la început, o apariţie bimestrială, ulterior lunară. În primele 5 numere editorii şi autorii au transformat basmul lui Ion Creangă într-o naraţiune grafică fantasy, după care au continuat şi dezvoltat universul iniţial într-o saga de dimensiuni planetare (păstrând proporţiile).
Apoi, de la numărul 20, revista s-a transformat dintr-una de tip comics american într-un magazin tematic de tip european, propunând cititorilor, pe lângă personajele sale recurente, aventurile unor noi personaje, desenate de noi autori, precum Ştima Apelor sau Măiestru Buiestru, cu scopul evident de a lărgi evantaiul cititorilor.
Îşi va păstra acest format şi sumar diversificat până în decembrie 2017, numărul 38 fiind ultimul de apariţie.
Printre numeroşii cititori ai revistei s-a numărat şi o adolescentă, Cătălina Velicu. Peste ani ea îşi va finaliza studiile la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii din Bucureşti, cu o teză de licenţă intitulată Harap Alb Continuă … în benzi desenate.
Lucrarea va fi publicată în volum de editura Tritonic, la începutul acestui an.
În paginile sale Cătălina Velicu îşi propune să investigheze evoluţia personajului principal din banda desenată românească contemporană, luând ca studiu de caz personajele din revista HAC şi concentrându-şi atenţia pe primele 11 numere ale revistei.
Lucrarea sa are patru mari capitole.
În primul, intitulat Basmul cult, autoarea prezintă posibilele origini ale basmului, trecerea de la literatura populară la cea cultă etc.
În al doilea, Banda desenat, ea propune o definiţie a celei de-a noua arte, enunţă trăsăturile sale şi face o foarte scurtă istorie a genului.
Al 3-lea capitol, Harap-Alb continuă, trece în revistă graficienii care au adaptat basmul lui Creangă sub formă de benzi desenate, punând accentul pe cea mai nouă adaptare, cea din paginile revistei HAC.
În fine, în ultimul capitol, autoarea analizează evoluţia personajului principal – Ştefan, în banda desenată HAC, folosind tehnici şi metode specifice cercetătorilor literari.
Concluzia acestei mici – ca volum – dar valoroase lucrări aparţine doamnei Ioana-Ruxandra Fruntelată, conferenţiar universitar doctor la Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti:
„Unul dintre meritele incontestabile ale studiului ei este acela că ne demonstrează că BD este o artă complexă, dar şi că viaţa cotidiană este împletită, în mod iremediabil, cu mitul”
Faţă de alte lucrări teoretice de acest tip, Cătălina Velicu a avut inspiraţia să ilustreze cartea cu mai multe extrase din banda desenată, alb-negru şi în culori, aşa încât ea reprezintă o lectură agreabilă nu doar pentru confraţii săi din domeniul literelor ci şi pentru noi, fanii incurabili ai acestei extraordinare publicaţii care a fost Harap Alb continuă…
