La 11 septembrie 2001, când primul avion lovește turnurile gemene ale World Trade Center din New York, Corto Maltese profită de șocul anchetatorilor săi pentru a evada din ambasada americană din Lima.
Stai, ce?
„Océan Noir” este un reboot complet al francizei (pun intended, si nu prea). În 2001, Corto are doar 20 de ani, dar trecutul său misterios este deja plin de iubiri neîmplinite, relații dubioase și ani de antrenament în arme și arte marțiale (da, este un trăgător de elită atât de agil încât scapă fuierând din fiecare luptă – și sunt multe).
Cu toate acestea, el este tot un pirat gentleman, doar că de data aceasta pilotează bărci cu motor și se luptă cu cartelurile de droguri (bine, bine, se întâlnește și cu o organizație secretă al cărei nume apare în titlu, deci elementele de bază ale seriei rămân intacte).
E o poveste care se citește foarte repede, spusă în puține cuvinte, într-un format asemănător cu cel al webtoons – este, cu siguranță, un Corto pentru adolescenții de astăzi.
Și funcționează! Corto este la fel de cool ca întotdeauna, acțiunile sale amintesc de „vechiul” Corto, iar cuvintele sale sunt în continuare bine alese, chiar dacă uneori este un pic prea smartass.
Bastien Vivés are tupeul de a-și desena propriul Corto, pe care îl recunoști însă imediat – linia sa aparent grăbită și nepăsătoare dezvăluie mai degrabă „ideea de Corto” decât „portretul lui Corto”; o abordare foarte diferită de cea a lui Rubén Pellejero, artistul spaniol responsabil pentru cele trei volume precedente.
Mi-a plăcut acest tratament grafic oarecum impresionist; e uimitor modul în care Vivés reușește să transmită emoțiile personajelor prin câteva pete de cerneală; îl putem acuza că mâzgălește, dar e eficient – și chiar frumos, uneori.
În ceea ce privește povestea, Martin Quenehen se declară fan Hugo Pratt; din păcate, se vede. E ca și cum ar fi scris o listă de tip „best of Corto” pentru a nu uita să includă nimic – acțiune, mister, poezie, poante, dragoste tragică, exotism, totul e acolo.
Și totuși, acest nou Corto transformat în erou de acțiune și-a pierdut o parte din latura sa de poet/filozof – Pratt avea încredere în cititorii săi, nu ar fi explicat niciodată „asta e poezie”, „asta e o reflecție asupra lumii”… Înțeleg încercarea de a-i aclimatiza pe noii cititori, dar sunt momente în care povestea devine puțin prea „Corto pentru începători”.
Cu toate acestea, mi-a plăcut acest volum, este proaspăt, spectaculos și sper că își va atinge ținta, captivând puștii de astăzi, așa cum eu însumi am fost captivat de opera lui Pratt în tinerețea mea.
*Océan Noir (Quenehen/Vivés) – Casterman 2021