Nu pot spune că nu mi-a plăcut Star Wars. Ce-i a lui e-a lui: săbii laser, luptele sunt lupte (nu faze în reluare gen Matrix), exploziile sunt explozii, navele sunt nave, roboții sunt roboți, iar Natalie Portman e Natalie Portman. Nu mă voi lua de fazele care nu respectă legile fizicii, pentru că și legile astea sunt atît de multe și de restrictive de parcă ar fi aquis-ul comunitar (de fapt nu e de mirare, tot europenii le-au elaborat pe majoritatea dintre ele). Dar totuși există o parte nașpa a acestor filme, și de aceasta mă voi ocupa acum.
Ce e nașpa în Starwars? Consiliul Jedi! Să vedem ce a făcut de-a lungul acestor trei serii minunatul consiliu. Cînd Qui-Gon îi anunță în Star Wars Episode I: The Phantom Menace că au dat de un lord Sith, ei rămîn blocați, spun că Siții au fost eliminați de mai bine de o mie de ani, și că vor investiga problema. Sună familiar? Nu seamănă cu „Vom crea o comisie pentru analiza cauzelor inundațiilor”?
Dar nu e numai asta: de fiecare dată cînd republica este în rahat pînă peste cap, ei trimit pe Obi-Wan, singur sau însoțit de încă o persoană, pentru a rezolva problema, iar ei stau liniștiți să mediteze, să bea urină și să vorbească despre Forță și despre cum simt ei că partea întunecată li s-a cam urcat la cap și îi împiedică să vadă lucruri evidente.
Centrul filosofiei Jedi este că frica și ura duc spre partea minoritară a forței, și, în concluzie, trebuie evitate cu orice preț. Îmi închipui ce gîndește un Jedi cînd se luptă: Hmmmmm…. cîmpie, floricele…. mielușei, cățeluși… Uite că ăsta trage cu blasterul în mine, hai să parez cu sabia… Oooooo, sorry, îmi pare rău că am reflectat raza spre tine și te-am omorît, dar nu e bai, că te vei integra în Forță… Gînduri pozitive, gînduri pozitive… Domnu’ Sith, nu putem să ne împăcăm? Mergem la un restaurant vegetarian, schimbăm impresii… Hai dom’le, chiar nu știi de glumă, de ce dai cu sabia? Wow, ce sabie roșie și lungă ai! Îmi pare rău, nu pot să te omor, este împotriva principiilor mele, mai bine hai și omoară-mă tu, că viața de Jedi e o mare plictiseală…
Să fim serioși: rarele ocazii cînd un Jedi a ucis un lord Sith au fost atunci cînd respectivul lord a reușit să-l scoată pe Jedi din sărite (Obi Wan, cînd a fost ucis Qui-Gon, Anakin pentru că Dooku îi tăiase o mînă și astfel i-a redus la jumătate plăcerea de a o pipăi pe Padme, Luke Skywalker l-a schilodit pe babacu-său pentru că avea un complex Oedip nerezolvat, iar Obi-Wan l-a trimis pe Vader în lavă drept pedeapsă că acesta nu a fost un elev bun, avînd o reacție normală, ca orice profesor). Dacă un Jedi se enervează, spune în gînd un „fir-ai tu al dracu de Sith borît, să vezi ce orgasm cu sabia laser îți dau” (evident, #define Dracu „the dark side of the force”), și apoi începe să practice o străveche tehnică de luptă, cunoscută de maeștrii sub numele de „ciobăneasca”, împărțind lovituri cu sete în stînga și în dreapta.
De ce e nasol să fii Jedi? Păi, unu la mînă, metoda de selecție a candidaților este defectuoasă, ei fiind aleși de mici, înainte ca ei să știe ce vor. Dacă te-ai născut cu midiclorienele în sînge, poți deveni Jedi, altfel nici o șansă. Nu tu încurajare a competitivității, nu tu egalitate a șanselor.
A doua problemă este că un Jedi trebuie să renunțe la tot ce înseamnă mici plăceri personale. Adică cum, tu ești un ditamai eroul, tai cu sabia pe toți ăia care se uită urît la tine, toate femeile se înghesuie să le transmiți niște Forță în cuante discrete iar tu să nu poți profita în nici un fel de situația asta? Păi să nu-ți bagi tu sabia în ei Jedi?
A treia problemă este legată de sistemul de învățămînt: ați văzut că micii jedișori sunt antrenați la grămadă, astfel încît progresul individual este greu de monitorizat. Mai mult, am impresia că există o cotă de promovabilitate minimă, impusă de conducerea școlii („Bă, Yoda, nu mai pica atît de mulți elevi, că ne închid ăștia dracului școala, și rămînem pe drumuri!”, „Dar elevii ăștia, nașpa, sunt ei, MTV, în cap, au”, „Lasă, măi, că oricum siții au dispărut de mult, nu mai avem nevoie de elevi buni, scot odată sabia laser și toată lumea fuge. Plus că dacă-l dai afară pe negrul ăsta, ne vor sări politicienii în cap”, „Dreptate ai tu, stresat, nu merită să fiu. Stresatul, tînăr moare, eu, abia 800 de ani am”).
În comparație, partea întunecată a forței oferă școlarizare intensă (existînd doar un elev și un maestru), posibilitatea de a-ți satisface vocația de leader, nu există limită de vîrstă, îți poți urma ambițiile personale, iar statutul de maestru îl obții prin eliminarea, prin orice mijloace, a șefului tău. De fapt, școala Sith te pregătește pentru climatul economic liberal și globalizat, în timp ce școala Jedi e clar de natură socialistă. Și rezultatele se văd. Să comparăm rezultatele profesionale:
Școala Jedi
Qui-Gon Jin, maestru: are puține succese pe plan profesional, ucigînd doar cîțiva roboți. Îmbrăcămintea îi este extrem de sărăcăcioasă, dovedind o stare materială precară. Are totuși inițiativă, și pentru asta este exclus din consiliu, și este trimis de fiecare dată în misiunile cele mai periculoase. Este ucis de Darth Maul, unul din cei mai puțin experimentați Sith, după o scurtă luptă.
Yoda, maestru: extrem de dotat cu Forță, ca o consolare pentru înălțimea lui redusă. Dotarea intelectuală lasă de dorit, pentru că în 800 de ani nu a reușit să stăpînească limba engleză, și de asemenea pentru că nu a reușit să observe planurile Sith decît cînd era prea tîrziu. După căderea jediilor, se retrage pe o planetă primitivă, unde trăiește la limita subzistenței, mîncînd în fiecare zi o fiertură execrabilă, pînă cînd moare de bătrînețe. Nici un moștenitor nu a revendicat casa și pămînturile.
Obi-Wan Kenobi, maestru: are o carieră interesantă. Unul din puținii Jedi care se poate mîndri că a ucis (sau aproape) doi lorzi Sith: pe Darth Maul și pe Darth Vader. Este unul din puținii Jedi care și-au luat carnetul și pot pilota o navă spațială. Se retrage pe o planetă deșertică, unde stă și meditează pînă cînd Luke, fiul lui Darth Vader, ajunge la majorat – iar apoi are dificultăți în a-l convinge pe Yoda că el trebuie antrenat – devenise prea bătrîn! Reușește să pună la punct o tehnică prin care se transformă în fantomă cînd este ucis, și este nerăbdător în a o încerca. Se oferă de bunăvoie lui Vader, iar acesta-i împlinește dorința.
Restul Jediilor: sunt în mod clar o generație pierdută. Numărul lor este enorm, dar sunt eliminați cu ușurință de armatele clonelor. Se pare că puterea lor scade cu numărul, după următoarea teoremă: dacă un număr N de cavaleri Jedi atacă un Sith, acesta va ucide N-1 din ei, iar apoi va avea mari dificultăți cu ultimul rămas – din cauza faptului că ăsta ultimul ajunge să se enerveze, evident.
Școala Sith
Darth Maul: un bun specialist în ale sabiei, reușește fără mare dificultate să elimine un maestru Jedi, fiind totuși eliminat apoi de Obi-Wan Kenobi, din motive de oboseală și lipsă de exercițiu. Nu este cel mai deștept dintre Siți, vocabularul său fiind limitat la cuvintele „Yes, master”. Este născut la Cernobîl în 1986, lucru dovedit de culoarea pielii și de coarnele ieșite în frunte.
Darth Tyranus (conte Dooku): este un lord Sith provenit din rîndurile cavalerilor Jedi. Reușește să învingă doi Jedi, dar nu îi omoară, și asta îi va cauza căderea ulterioară în dizgrație. Este unul din puținii siți care au maniere și stil – probabil că a trecut de partea Răului după ce Yoda a refuzat să-i plătească orele de engleză.
Darth Sidious (Palpatine): este personajul negativ absolut, dar nu pentru că este Sith, ci pentru că intră în politică. Este un leader carismatic, atrăgînd de partea lui oameni valoroși și cu potențial. Plănuiește cu minuțiozitate transformarea Republicii în Imperiu, fără ca vreunul din opozanți să bănuiască ceva, și reușește să devină Împărat. Din păcate, această poziție nu-i va servi la nimic, deoarece devine urît ca dracu și nici o femeie nu vrea să se uite la el. Treptat nu va mai da atenție nici detaliilor vestimentare, ajungînd să se îmbrace într-o simplă cîrpă de consistența pînzei de sac, și nu își va mai cumpăra pantofi.
Darth Vader (Anakin Skywalker): este omul care a reușit să ilustreze celebrul dicton „trăiește-ți viața!”. Este născut dintr-o fecioară, și ajunge printr-un concurs de împrejurări să fie antrenat ca Jedi. Își dă seama că celibatul jediilor e cam nașpa, și se căsătărește cu Padme (Natalie Portman), cu care nu pierde timpul și face și niște copii. Se plictisește de a fi bun, și trece de partea răului, ucigînd cu ocazia asta pe toți elevii școlii Jedi, inaugurînd prima reformă a învățămîntului din ultima mie de ani. Este confruntat de Obi Wan, care-i provoacă o Schimbare la Față, via lava fierbinte. Devine cunoscutul Lord Vader, sub chipul căruia mai distruge niște planete, mai omoară niște rebeli, și îi taie o mînă propriului lui fiu (dovedind că nu-i pasă deloc de drepturile copilului), iar apoi se răzgîndește din nou și îi elimină și pe Palpatine, prilej cu care moare și obține și el viața veșnică sub formă de fantomă, dovedind că nu e obligatoriu să fii bun ca să fii răsplătit după moarte. Vader rules!
Star Wars Episode I: The Phantom Menace
Star Wars Episode II: Attack of the Clones
Star Wars Episode III: Revenge of the Sith
Pe cât de ironic, pe atât de adevărat! Dincolo de faptul că amândouă părțile au atât calități cât și defecte, trebuie totuși admirat faptul că antagonismul clasic de bine/rău, întuneric/lumină merge în acest caz mult mai departe, nu este vorba doar despre băieții buni vs băieții răi, este vorba despre faptul că Forța este mult mai absurdă decât pare, nu prea ține cont de floricele pe câmpii respectiv de câte genociduri ai în CV. Iar în ceea ce privește Consiliul Jedi, acesta reprezintă ineficiența unor instituții care se bazează mai mult pe autoritatea dată de tradiție decât pe pragmatism și vigilență (lucru foarte bine prezentat și în seria Războiul Clonelor), acțiunile întreprinse de Palpatine au avut sol foarte fertil pe care să se dezvolte, tocmai datorită Consiliului. În ceea ce privește Ordinul Sith și Imperiul Galactic, căderea lor a fost pecetluită (în ciuda unei filosofii foarte interesante și care oferă multe avantaje), după părerea mea de către ineficiența guvernării, ok, ai făcut câteva genociduri, ai ajuns la putere prin manipulare, conspirație și forță armată, dar ulterior trebuie să oferi stabilitate, siguranță și să găsești alternative de a rezolva problemele sociale și fără violență și săbii laser împărțite în stânga și dreapta, altfel la un moment dat totul va exploda în fața ta.