Când aveam vreo 17 ani am trecut prin centrul Oradei și am văzut de departe o mulțime adunată în fața unui magazin de pe Corso. O mare firmă locală de hardware și software avea o prezentare de produse. Printre ele și o cască virtuală. Trebuie să înțelegem că prin 1996 ”cască virtuală” însemna o pereche de ochelari cu oglinzi. Te uitai la monitor cumva și părea că e 3D. Un băiat pe care îl cunoșteam oarecum era într-un scaun și se juca ”Heretic” cu casca aia pe cap. Afară, mulțimea privea fascinată.
Nu știu dacă acel episod a fost cel care m-a determinat să iau 25 de ani mai târziu o cască virtuală. Se poate să fi fost influența filmelor SF ale anilor ’90. Sau poate curiozitatea. Cert e că acum trei săptămâni mi-a sosit coletul cu un Oculus Quest 2 – cotat momentan drept soluția VR cu cel mai bun raport calitate/preț. Spre deosebire de concurență, chestia asta poate rula grafică la 120Hz. HTC VIVE, PSVR și alte căști pot rula până la un maxim de 80Hz. Dintre cele trei modele ale căror spațiu de stocare se dublează pe măsură ce prețul crește l-am ales pe cel mediu – de 128GB.
Hardware
Oculus Quest 2 este făcut de cei de la Facebook, rebranduiți mai nou în ”Meta”. Casca e albă, cu două lentile mari în interior ce se pot seta la trei distanțe diferite una de cealaltă, în funcție de cât de depărtați îți sunt irișii unul de celălalt. Cu puțină atenție se pot mișca lentilele și în poziții intermediare, astfel încât să nimerești perfect acea distanță și să vezi clar. Tot legat de lentile trebuie menționat că se curăță doar cu acele materiale textile speciale cu care vă curățați de obicei ochelarii și că nu e voie să le țineți în lumina directă a soarelui dacă nu vreți să vi se strice iremediabil casca. Mai ai două manete cu câte cinci butoane și un thumbstick. Încărcătorul e USB-C la USB-C și are adaptor pentru priză. Încarcă rapid casca iar în timpul jocului puteți folosi un cablu USB-C conectat la o baterie externă pentru a prelungi jocul. De menționat că la o încărcare ai aproximativ 1 oră și 40 de minute de baterie. Știu – deloc strălucit. Consumul crește și mai mult dacă folosiți 120Hz la grafică în loc de 80Hz. Cum puține jocuri pot face deocamdată uz de 120Hz nu va fi nevoie prea mult de funcția asta.
Pachetul a costat 349 Euro pe Amazon.fr. Din alte părți îl puteți lua cu 349 USD. Varianta de 64GB costă în jur de 299 USD iar cea de 256GB e pe la vreo 399 USD. Jocurile cresc în dimensiune în funcție de cât de bună e grafica lor, dar ar trebui să vă ajungă 128GB dacă sunteți gameri ocazionali. Am vreo 40 de aplicații și jocuri instalate și mai am vreo 55GB liberi în memoria internă.
Casca se poate ajusta pe cap, buretele acoperit cu piele care face contact cu fața te izolează bine de exterior. La 120Hz se încălește ușor mai tare. Manetele au baterii interne AA reîncărcabile și după trei săptămâni încă n-au trecut de 50% consum.
Există o mulțime de accesorii pe care le puteți cumpăra la prețuri absolut ridicole, dar dintre toate cel mai folositor este cablul de date. Oculus Quest 2 poate face uz de un cablu de date pentru a transfera pe el jocuri, filme și alte chestii. Problema e că nu orice cablu de date e compatibil cu casca ci e nevoie de ceva compatibil high-speed. Cablul oficial e scump, iar review-urile spuneau că cei de la KIWI Design au ceva mai eficient și mai ieftin, așa că am dat $28.99 pe un cablu USB-C de 5 metri. N-am regretat. Casca are WiFi, dar unele jocuri încărcate din alte surse decât magazinul online al celor de la Facebook se pot încărca doar prin cablu. Vorbesc despre jocuri și aplicații downloadate legal prin software-ul ”SideQuest”.
Aparte de cablu mai există genți protectoare din material dur (am cumpărat una și e pe drum spre mine), stații speciale de încărcare la $99,99 făcute de cei de la Anker și al căror rost nu-l văd încă, huse cauciucate protectoare pentru manete, apărătoare pentru lentile, baterii externe care devin parte integrantă din cască și se atașează undeva deasupra cefei. Husele cauciucate pentru manete sunt utile, că veți avea tendința să le cam izbiți de lucrurile din casă în timpul jocului; am pățit-o de vreo 10 ori deja. O geantă de transport nu strică, în caz că vreți să duceți casca undeva. Din nou – o apărătoare pentru lentile e ieftină și utilă, că le ferește de soare și zgârieturi. Restul sunt mofturi: elemente din plastic care transformă manetele în pistoale ori mitraliere, căști externe care se pot conecta la mufa Jack din Oculus Quest 2, elemente modulare care mențin casca mai bine fixată pe cap.
Software
Sistemul de operare intern este bazat pe Android. Jocurile și aplicațiile vin sub formă de fișiere APK. E nevoie de un cont Facebook pentru a te loga și folosi casca. Există trei mari surse de software: shop-ul online al celor de la Facebook [https://www.oculus.com/experiences/quest/], SideQuest [https://sidequestvr.com/] și ”alte surse mai mult sau mai puțin ortodoxe”. Prin SideQuest – care este o aplicație separată – se pot instala prin sideloading alte pachete software. În shop-ul online oficial găsiți cele mai bune titluri. Pe SideQuest găsiți de obicei lucruri mai puțin lucrate și acele titluri care încă nu au ajuns în shop-ul oficial. În ambele cazuri există puține titluri gratuite. Majoritatea costă. ”Resident Evil 4” a ieșit zilele trecute și costă $39.99. La fel și ”The Walking Dead – Saints and Sinners”. Ultimul l-am cumpărat dar l-am jucat prea puțin deocamdată.
Jocuri și aplicații
Există o abundență de titluri tip horror și horror-survival. De la castele bântuite la hoarde de zombi. Aș spune că acesta predomină, de departe. Dar există titluri precum ”The Climb” ($29.99) și ”The Climb 2” ($29.99) care au o grafică excelentă și al căror unic scop e să te facă să te cațeri pe munți, clădiri și alte locuri înalte. ”YouTube VR” și ”Netflix” sunt gratuite. Pe YouTube găsești o sumedenie de clipuri VR180 și VR360. Unele la rezoluții 16K, de nu-ți vine să crezi ce mișto arată totul.
”SUPERHOT VR” ($24.99) este un ”must have” și are și o versiune demo gratuită. E genul ăla de joc parcă făcut pentru căștile VR: vin oamenii roșii fără față și trag spre tine. Când te miști tu se mișcă și ei. În rest timpul stă în loc dacă stai smirnă. Dacă te miști încet poți ocoli gloanțele ca Neo în ”Matrix” iar când izbești pe careva sau îi înfigi un glonț în corp, individul roșu se sparge ca și cum ar fi din sticlă. E captivant jocul și-am dărâmat deja din greșală chestii prin casă încercând să pocnesc cu pumnul câte un plex virtual. După jumătate de oră de joc sunt ud leoarcă, am febră musculară și trebuie să mă opresc să-mi trag sufletul și să mă șterg cu prosopul. Gloanțele le eviți mișcându-ți corpul în jurul lor sau ghemuindu-te. Cum te miști prin cameră așa se mișcă și personajul tău. După o vreme obosești tot făcând sport prin casă așa.
”Jurassic World” este o aplicație gratuită care te lasă să vezi de aproape un brontozaur imens și un raptor vânat de un T-Rex. Grafica e excelentă și simți efectiv că ”ești acolo”. Prima mea experiență cu ”YouTube VR” a fost rulând un clip cu o mănăstire din Armenia care începe cu tine plutind undeva la vreo 50 de metri înălțime. Oile par boabe de fasole mici și albe dedesubt iar în depărtare e o mănăstire din piatră. Când am pornit clipul m-am ghemuit instinctiv, că mi s-a făcut brusc rău de înălțime. Ulterior, în același clip, ești transportat în mănăstire și întorci capul spre dreapta și un turist se uită fix la tine. Am tresărit și atunci, că gradul de imersiune e excelent.
Există jocuri multiplayer precum ”Population One” ($29.99) sau ”Echo VR” (gratuit). Ultimul este o clonă futuristă a jocului de antrenament din ”Jocul lui Ender” de Orson S. Card. Ai un frisbee și o echipă și trebuie să marchezi goluri în poarta adversă.
”Rec Room” și ”VR Chat” te pun în contact cu alți oameni de pe planetă. Alți posesori de Oculus Quest 2 pot interacționa cu avatarul tău 3D. Casca are microfon și boxe externe aproape de ureche așa că poți vorbi cu ei în timp real. Puteți desena sau juca jocuri mici împreună, ține chefuri sau împărți poze. Aplicații precum ”Bigscreen” (gratuit), ”SKYBOX VR Video Player” ($9,99) ori ”Within” (gratuit) te bagă în săli de cinema unde poți vedea pe ecran cam ce filme vrei tu, fie că-s rulate din online, fie că-s stocate local sau în rețeaua ta. Am cumpărat ”SKYBOX VR Video Player” și merită toți banii; deschide orice tip de fișier video și știe când e fișier 3D sau 2D; poate accesa filme prin Samba sau DLNA și are chaching local ușor reglabil.
Aplicații precum ”Virtual Desktop” ($19.99) sau ”Immersed” (gratuit) îți proiectează ecranele laptopului într-un mediu 3D, de poți sta într-o cafenea din ale cărei difuzoare curge jazz și să lucrezi pe laptop ori să ai un birou al tău în spațiu și să citești știrile de pe CNN acolo.
Există o mulțime de jocuri cu tematică SF, în special din zona ”space opera”: ”End Space” ($14.99), ”SWORDS of GARGANTUA” ($24.99), ”Star Wars: Tales from the Galaxy’s Edge” ($24.99), ”Crashland” ($19.99), ”Cosmodread” ($14.99), ”Vader Immortal” ($9.99). ”Space Pirate Trainer DX” ($29.99) e bestial și are și o variantă demo gratuită.
Poți juca ”Catan VR” ($14.99), ”Chess Club” ($14.99) sau UNO cu prietenii ”Neverboard” (gratuit) dacă au și ei o cască Oculus Quest (fie versiunea 1, fie versiunea 2). Poți juca box în ”The Thrill of the Fight” ($9.99), ping-pong în ”Racket Fury: Table Tennis VR” ($19.99), poți face fitness în ”VZFit” (gratuit), ”FitXR” (gratuit), HoloFit (gratuit). Poți face chiar și Tai-Chi în ”Guided Tai Chi” ($9.99).
Luna viitoare apar pe Quest 2 ”Medal of Honor™: Above and Beyond” și ”After the Fall®” – două jocuri mult-așteptate. Din trailere, grafica lor pare impresionantă.
Ce am încercat eu
Prima chestie pe care am cumpărat-o a fost ”Richie’s Plank Experience” ($14.99). Te așteaptă un lift la parterul unui bloc. Apeși pe butoane, urci, iar la ultimul etaj e o scândură lungă pe care trebuie să mergi. Experiența e aparte. Când cazi de la înălțimea aia ți se pune un nod în stomac. Scândura scârțâie îngrozitor când umbli pe ea. În funcție de ce butoane apești în lift, la capătul scândurii poate fi sau nu poate fi un tort. Care tort poate sau nu poate fi plin de păianjeni care încep să se urce pe tine. Alte butoane ale liftului te duc la o platformă unde te echipezi cu două brățări groase care îți permit să zbori prin orașul virtual. În funcție de cu miști mâinile iei o direcție sau alta. Ai și un extinctor, de trebuie să zbori spre focurile care au cuprins clădirile și să stingi focul câte mai rapid. Ori să zbori prin cercuri care plutesc în aer liber pentru a aduna puncte. Poți desena pe cer în mai multe culori dacă vrei. Îți ia ceva timp să te obișnuiești cu zborul și să nu te izbești ca gâsca de zgârie-nori.
”Guided Meditation VR” ($14.99) e o aplicație pentru meditare și relaxare. Are vreo 60 de medii virtuale în care poți sta și admira peisajul: cascade, deșerturi, insule pustii, canioane, peșteri, temple vechi. Poți schimba muzica sau poți pune pe fundal o voce calmă de femeie sau bărbat care-ți povestesc cât de calm ești pe cale să devii. Imersiunea e aproape perfectă și îndrăznesc să spun că da – e relaxant.
”Nature Treks VR” a fost $9.99 și a meritat toți banii. Ca și ”Guided Meditation VR” te aruncă în vreo 10 scenarii virtuale – toate din natură – dar te lasă să și interacționezi cu ele. Grafica e și mai bună decât cea a aplicației precedente. Te poți plimba pe o insulă mică, rupe ramuri din copaci, te poți uita la țestoase cum se târăsc pe nisip. Apuci o sferă de lumină și o arunci în sus și începe să plouă. Sau se face noapte. Alte sfere la îndemână fac să crească palmeri în jurul tău atunci când sunt aruncate spre pământ. Altele fac să apară fluturi sau flori. Poți merge în păduri, în savane, în cimitir, la tropice sau chiar undeva sub apă, de înoată delfinii prin jurul tău.
”Ocean Rift” l-am luat la reducere, cu $6.99. Ești sub apă și vezi fel de fel de orătănii subacvatice – de la șerpi și meduze la rechini și balene. Există și vreo două dihănii preistorice pe-acolo, în funcție de ce butoane apeși. Spațiul de înot nu e măricel, dar grafica e impecabilă. Ferestre 3D de sub apă fac voci docte să-ți povestească unde trăiesc peștii ăia și ce e cu ei.
”Wander” a fost $6.99, tot la reducere. Transformă Google Street View în experiență 3D. E exact aceeași chestie doar că în loc să te uiți pe ecran, când dai click ești în mijlocul străzii ăleia din Cluj pe unde te-ai plimbat anul trecut înainte de conferință. Am fost prin Ulaanbaatar și New York așa. Am fost prin Uzbekistan, China, Coreea de Sud, Montreal. Te ține ocupat aplicația și e perfectă pentru zilele astea de pandemie când nu putem ieși mult pe-afară.
”Death Horizon: Reloaded” ($19.99) și ”The Walking Dead: Saints & Sinners” ($39.99) sunt jocuri tip ”survival horror”. Vin hoardele de zombi peste tine și trebuie să le înfigi țevi și chei franceze în cap ori să folosești pușca pe ei. E o senzație extrem de nasoală și cauzatoare de anxietate să intri într-o cameră întunecată și să auzi că geme lung ceva lângă tine. Grafica celor două e mișto și jocurile îți oferă multe ore de gameplay.
Impresii de ansamblu
După jumătate de oră cu casca pe cap tinzi să devii dezorientat în lumea reală. Dacă nu-s bine calibrate lentilele în ceea ce privește depărtarea irișilor tinzi să începi să simți dureri oculare și să treci prin stări de amețeală. Imersiunea e aproape completă în majoritatea aplicațiilor și jocurilor. Simți cumva că „ești chiar acolo” și doar câte un poligon rebel ori o grafică nereușită te poate face să crezi temporar că nu tocmai trăiești experiența aia.
Comparativ cu alte căști virtuale de pe piață raportul cost/ceea ce primești este excelent. În plus, Meta investește mult în atragerea dezvoltatorilor. Prețul mic al Oculus Quest 2 ascunde în spate pierderi mari din partea companiei. Pierderi pe care le vor recupera din mult-discutatul Metaverse și vânzările de software. Practic vorbind, Facebook face cu Oculus Quest 2 ceea ce a făcut Amazon cu Kindle: vinde hardware-ul extrem de ieftin ca apoi să prindă monopol și să scoată pierderile peste câțiva ani din vânzarea de conținut.
Cel mai mare minus la ora actuală ar fi durata de viață a bateriei. Sub două ore, în funcție de ce faci cu casca. O chestie ce ține de varietatea de platforme VR este faptul că multe titluri interesante sunt disponibile doar pe anumite platforme. HTC VIVE are colecția lui de titluri, PSVR o altă colecție, Oculus Rift o altă serie de titluri. Pentru ca acestea să meargă pe Oculus Quest 2 trebuie întâi ca cineva să le porteze pe platforma asta. Așa am jucat ”Heretic”, ”Doom”, ”Quake I/II” și ”Half Life” în VR. Așa au apărut titluri precum ”The Walking Dead – Saints & Sinners” întâi pe alte platforme și abia apoi pe Quest 2. Dar – la fel – există titluri de aplicații și jocuri care merg deocamdată doar cu casca asta. Ține de monopol și ecosistemul software și n-ai multe de făcut în această privință.
Update-urile software sunt dese. Platforma se dezvoltă rapid și estimez că în vreo doi ani va fi cea mai utilizată. Nicio altă companie nu poate concura la ora actuală cu prețurile Meta și costul unui Oculus Quest 2. Și nicio alta nu are resursele necesare de a atrage dezvoltatori de software VR.
Și fără jocuri costisitoare, Oculus Quest 2 merită luat fie doar pentru clipurile VR360. Să zbori prin cosmos sau să stai într-un bar înconjurat de oameni. Să zbori peste Anzi. Chestiile astea sunt un deliciu pentru orice vârstă, iar soacra mea nu se mai satură de ele. Din ce-am văzut online prin clipuri în care oamenii supuneau Oculus Quest 2 la fel de fel de tratamente brutale, casca rezistă extrem de bine. Cineva o aruncase pe jos de la vreun metru și jumătate înălțime și nu a avut absolut nimic. Nu-s mare gamer dar o pun zilnic pe cap vreo jumătate de oră. Nu mă pot abține, și – vorba aia – am 42 de ani și parcă nu mai am chef să tai fructe 3D în ”Fruit Ninja” ($14.99). Dar experiența e chiar unică și nu se lasă ignorată.
Per ansamblu v-aș recomanda așa ceva. Nu există cineva în familie peste vârsta de 3 ani care să nu vrea să încerce măcar un desen animat în VR.