Now Reading
Zei minori şi fani

Zei minori şi fani

GSF87ban01-650

          Apariția unei mulțimi de zeități mărunte, vedetele, ne duce cu gândul la o religie politeistă. În lumea de azi, admirația necondiționată începe să nu mai fie rezervată unui singur zeu, în stil creștin. Cultul starurilor (vedetelor) seamănă mai degrabă cu șintoismul, fiecare grup de credincioși putând prefera un zeu anumit.

          Starurile au modificat anumite modele sociale, inclusiv pe cel familial. Cu relativ puțină vreme în urmă, adolescentul găsea un model de urmat în persoana tatălui său. Astăzi, tânărul idolatrizează un star oarecare, iar față de părinții săi nutrește o antipatie adesea transformată în ură. În general, starul admirat de fani este o persoană puternic mediatizată, implicată în showbiz sau în lumea spectacolului sportiv.

          Psihologia starurilor este interesantă, numeroase exemple sugerând ideea că viața acestor oameni trăitori în fața camerelor de luat vederi și a aparatelor de fotografiat nu este defel ușoară. Modul lor consumptiv de viață le induce cu timpul un psihic fragil, pândit de depresii. Marilyn Monroe și Elvis Presley sunt două exemple clasice în această privință. Celebritatea le oferă însă destule compensații starurilor, bogăția fiind numai una dintre acestea.

          Lucrurile stau altfel în privința fanilor, a celor îndrăgostiți de celebritatea altora. Aceștia, în măsuri diferite, își centrează existențele pe adorarea unui star anume, dar și a unui club de fotbal, a unui grup de persoane, a unei companii sau a unui produs. Pot de asemenea să adore fără rezerve o operă de artă, o idee sau o tendință. De preferință situați între 14 și 24 de ani, fanii pot avea și alte vârste. Situarea psihică față de obiectul admirației lor se situează pe o scară ce începe cu admirația rezonabilă și se continuă prin preferința pătimașă. Etapele superioare sunt idolatria sau alte forme de religiozitate. Unii fani își creează la domicilii niște “altare”, dominate de imagini ale celui divinizat. Etapa finală, având graniță cu demența explicită, este cea de stalker. Respectivul devine obsedat de obiectul admirației sale, începe să adune date despre acesta, inclusiv confidențiale. Treptat devine amenințător, emite pretenții, trimite nenumărate mesaje, amenință cu sinuciderea etc. Cuplul freudian ură-iubire capătă o înfățișare nouă, specifică unei ere a informatizării.

          Cum se vede, fanul este amenințat de instabilitate psihică, cel puțin la fel de mult precum idolul său. Condiția sa de membru activ al unei subculturi promite așa ceva. O dovadă este faptul că suicidul este relativ frecvent printre diversele populații de fani. Cercetări recente au demonstrat “strânsa legatură între comportamentul suicidar si evenimentele petrecute în viața unor personalităti ale epocii”. (cf. D. Marinescu, M. Pîrlog, T. Udristoiu, Dimensiunea socială a suicidului în curentul cultural undergroundhttp://www.e-psihiatrie.ro/index.php?p=magazine&article=220) Autorii arată că după moartea prințesei Diana, rata sinuciderilor in Marea Britanie s-a mărit în mod semnificativ.

See Also

          O explicație s-ar afla în preluarea unui model comportamental cu risc crescut, specific, de exemplu, starurilor pop. Trebuie însă luată în considerare și existența unei structuri psihice anumite: “…psihologia fanului fiind în general psihologia persoanei decepționate de sine, de ceilalți și de societate, singura lui rațiune de a fi, fiind reprezentată de pseudovalorificarea prin apartenenta subiectiv-emotională la identitatea starului.” (ibidem)

          Cum se vede, condiția fanului nu prea este de invidiat.

View Comments (2)
  • Desigur! Magistral ai listat efectele, dar ai atins, doar tangențial, cauza: Destrămarea familiei tradiționale.
    Totul a început cu locomotiva lui James Watt, și desigur, cu revoluția industrială.
    Lipsind de acasă, tatăl nu mai reușește să-și transfere autoritatea și bogăția de cunoștințe, fiului.
    Bunicii și mama nu pot concura cu strada.
    Și apare primul hiatus.
    La a doua, a treia generație, deja nișele lăsate de absența părinților sunt ocupate de alte modele comportamentale, majoritatea de supraviețuire extremă.
    Persoana singură, ruptă din mediul ei firesc, din comunitatea care-i oferea suport logistic, este nevoită a se adapta.
    Apar liderii, majoritatea persoane violente, sau care se folosesc de violență, așa cum, plastic i-ai denumit: zei minori, cei care-și vor cere tributul.
    Mi-a făcut plăcere să citesc eseul.
    Mulțumesc!

  • Iar, peste toate, pateticul efort de a ne întoarce acolo de unde am fost alungați.
    Distrugem o planetă căutând, haotic, metoda și calea.
    O sclipire!
    Atât ne mai trebuie și…
    😉

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Scroll To Top