Motto: „Dacă vei naște iguane, vom crește iguane.” (Marquez)
Aplicațiile de pe telefonul lui Vladimir erau atât de burdușite una-ntr-alta încât adolescentul alesese pentru ecranul gadgetului un fundal premonitoriu. Deși el credea că soluția grafică a terasamentului de cale ferată a fost aleasă numai de el, o chestiune de gust, ar fi zis, adevărul era altul. În rezultatul final – fotografia de textură, înfățișând pietrele vinete, cât pumnul, într-o iluzie a infinitului celular – fiecare piatră era o aplicație. Selectarea uneia se făcea bazat pe mica bulă de text care apărea efemer pe când se trecea cu degetul – sau cursorul, în modul „comp” – peste pietre.
Câteva zile, din cauza troianului EvAnder, Vladimir a răspândit wallpaperul său devenit o matrice de aplicații anonime. Apoi, printr-o rutină anti-tero intrată într-o buclă de feed-back perpetuă, ceea ce ar fi fost supravegherea platformelor de comunicație care aveau pietrele de terasament stocate undeva, începând cu telefonul lui Vladimir, s-a declanșat lansarea tuturor aplicațiilor simultan. Rețeaua a căpătat un supra-ordin de extindere, aproximând o IA virtuală, cu o singură comandă vitală: supraviețuirea. În loc ca toate entitățile informaționale să fie închise de protocoalele de siguranță ale fiecărui component în parte, o explozie solară a modificat linia de cod esențială, astfel că IA virtuală a ieșit întărită din picosecunda în care trebuia să dispară. Pașii următori au luat împreună alte șapte secunde, în care tot ce însemna transmitere de mesaj s-a oprit: fotografia suport, terasamentul cu toate aplicațiile deschise, a devenit singurul nod informațional din întregul Internet, a ocupat ultimele colțuri ale Internetului obiectelor, permițând și asimilând rutinele de întreținere, ca life-support, ale producătorilor de electricitate și flux info, apoi, prin tipărire simultană pe toate imprimantele 3D ar fi invadat lumea ca obiect-mașină Neumann. Vladimir, alături de restul omenirii nici nu și-a dat seama ce se întâmplă, în secunda a șaptea, întreaga informație de pe Pământ se putea exprima în sinteza supremă a terasamentului de cale ferată. Ce a urmat nu are explicație rațională: conștiința din fostul Internet, gândindu-se pe sine ca terasament de cale ferată, s-a mutat de-a lungul rețelei feroviare, prin geocurenții de mică putere. Dintr-un gest pe care un terț l-ar fi putut interpreta drept recunoștință, conștiința din pietrele vinete de pe lângă șine a repus în funcțiune, la stadiul anterior apariției IA virtuale, fostul Internet, bazat pe electricitate și informație.
Singura diferență s-a păstrat în fișierul „Mercur 309.sol”, conținând rândurile acestea, aflat într-un singur exemplar, de neșters, pe telefonul lui Vladimir.