Now Reading
Cosmismul ne vine de la ruși…

Cosmismul ne vine de la ruși…

CAT-Graur
Cosmismul ne vine de la ruși...

Pentru ne face o idee cum și în ce climat social, politic și științific a apărut COSMISMUL, voi face referire doar la două personalități despre care consider că, prin viața lor, au creat punctul de inflexiune și care sunt totodată importante în istoria science fiction-ului mondial.

Nu mai multe, nu mai mult într-un articol de revistă, subiectul Cosmism merită tratat amplu și desigur de cineva mult mai bine pregătit în filozofie, teologie și toate asemenea.

***

Era în 1826 când un ofițer și un astronom amator germano-austriac, Wilhelm Freiherr von Biela, (n. 19 martie 1782, Roßla, Saxonia-Anhalt, Germania – d. 18 februarie 1856, Veneția, Imperiul Austriac), a descoperit în mod independent că o cometă, ce fusese observată pentru prima dată în 1772, este periodică și a calculat că aceasta se va ciocni cu Pământul în 1830. Anunțatul iminent sfârșit al lumii a produs un prim episod de panică mondială, urmat de mai multe asemenea episoade de-a lungul întregului secol al XIX-lea. Potrivit lui Neil Cornwell (The Reference Guide to Russian Literature, 1998) coliziunile cometice au fost o temă de actualitate în Europa la mijlocul anilor 1820, iar în Rusia cu atît mai mult cu cît un eveniment anterior captivase imaginația rușilor, Marea Cometă din 1811 („большая комета 1811 года”).

Scriitorul, filosoful, criticul muzical, pedagogul, filantropul și șeful cenzurii imperiale, prințul rus Vladimir Odoievski, (1803-1869) a scris în 1828 o povestire intitulată „Două zile din viața globului terestru”, („Два дни в жизни земного шара”) în care expune rezultatele plauzibile ale coliziunii unei comete cu Pământul. Cîțiva ani mai tîrziu începe publicarea unui roman science fiction, Anul 4338: Scrisori peterburgheze (4338-й год: Петербургские письма). Apărut în foileton, între 1835 și 1840, romanul a rămas neterminat.

4338-й год descrie o societate viitoare în anul dinainte ca o cometă venită din adâncurile spațiului cosmic să distrugă Pământul. Protagonistul romanului, un tânăr chinez din Pekin, călătorește la Sankt Petersburg pentru a se întâlni cu oamenii de știință care cred că pot preveni acest cataclism. El călătorește cu un tren electric de mare viteză pe sub Marea Caspică, printr-o Rusie futuristă, unde toate locuințele sunt conectate prin telegraf și unde oamenii citesc ziare de pe ecrane din cristal lichid, au dispozitive personale de zbor sub formă de baloane cu aer cald, mănâncă alimente sintetice, inhalează gaze speciale pentru recreere și poartă haine electrice care-și schimbă culorile și modelele după plac. De asemenea, este o societate ce are o economie funcțională fără bani.

Prințul Vladimir Odoievski a condus din 1861 biblioteca Muzeului Rumianțev, în care bibliotecă ajunge să lucreze ca bibliotecar un modest învățător provenit din mica nobilime rurală și totodată un temerar gânditor Nikolai Fiodorovici Fiodorov, fondatorul cosmismului (Никола́й Фёдорович Фёдоров, n. 9 iunie 1829 – d.28 decembrie 1903).

 

Cu toate că era un scriitor prolific, datorită caracterului său modest și faptului că era un credincios devotat, Fiodorov nu a publicat în timpul vieții – se temea, se pare, că ideile sale radicale i-ar putea atrage anatema Bisericii Ortodoxe Ruse. Doar după moarte, în 1907, i-a apărut la Alma-Ata, Kazahstan, volumul Filosofia sarcinii comune – în doar 480 de exemplare și clar inscripționat „Nu este de vânzare”.

Sarcina comună nu este altceva decât un proiect de nemurire umană realizat prin mijloace tehnologice implicând controlul asupra tuturor forțelor distructive ale naturii (inclusiv moartea), aducerea la viață, fizic, a tuturor oamenilor ce au trăit vreodată (începând cu Adam și Eva), explorarea și colonizarea tuturor stelelor și planetelor din Cosmos, spiritualizarea condusă de om a întregii materii neînsuflețite a Universului. Sarcina comună este construirea lui Dumnezeu prin mijloace științifice, tehnologice și artistice, căci în cele din urmă Universul va ajunge un organism unic de simțire și gândire, nemuritor și infinit.

Doctrina vieții veșnice într-un spațiu infinit a fermecat prin optimism atât știința cât și artele vremii așa că gândirea utopică, asemănătoare science fiction-ului, a cosmiștilor a avut o mare influență asupra artei, științei și politicii atât în Rusia prerevoluționară, cât și în cea sovietică.

După revoluție, o nouă generație a fost atrasă de viziunea lui Fiodorov. Ideile cosmiste au inspirat artiști, poeți, cineaști, regizori de teatru, romancieri, arhitecți și compozitori și au influențat politica și tehnologia sovietică, îndeosebi explorarea spațiului cosmic.

Asta pînă în anii 1930 cînd Stalin a anulat cosmismul, încarcerând sau executând mulți membri ai mișcării.

Astăzi știința a ales să ignore direcțiile, întrebările și soluțiile avansate de Cosmism și datorită rădăcinilor ecleziastice și religioase ale acestuia; este ironic cum gândirea științifică, artistică și creativă cosmistă a fost respinsă ca eretică de ortodoxiile materialiste și religioase deopotrivă, Cosmismul crezând  cu tărie în capacitatea lor unificată de a promova civilizația umană.

 

***

 

Doar câteva din întâlnirile „astrale” ale lui Nikolai Fiodorovici Fiodorov, oglindite de impresiile participanților sau care ne fac o idee de cât de important ca filozof și mentor a fost considerat modestul bibliotecar:

01. Nikolai Fiodorov, desen de Leonid Pasternak (pictorul, tatăl scriitorului)
Nikolai Fiodorov, desen de Leonid Pasternak (pictorul, tatăl scriitorului)

1874: În timp ce lucrează la bibliotecă, Fiodorov face cunoștință cu K. E. Țiolkovski, atunci în vârstă de șaisprezece ani, cel care va formla ecuațiile matematice folosite pentru zborul spațial.

„Îl privesc pe Fiodorov ca pe un individ excepțional, iar întâlnirea mea cu el e norocul meu. Pentru mine a luat locul profesorilor mei de la Universitate, cu care nu am comunicare.” K. E. Țiolkovski

 

02. N. F. Fiodorov în stînga, V. S. Soloviev în centru și L. N. Tolstoi
N. F. Fiodorov în stînga, V. S. Soloviev în centru și L. N. Tolstoi

F. Fiodorov îi întâlnește pe L. N. Tolstoi și V. S. Soloviev. Între cei trei gânditori se dezvoltă un dialog intelectual și filosofic.

„Sunt și oameni aici. Și Dumnezeu mi-a permis să-i cunosc pe doi dintre ei. Orlov este unul, iar celălalt, principalul este Nikolai Fiodorovici Fiodorov. Este bibliotecar la Biblioteca Rumianțev. Amintește-ți, ți-am spus despre el. El a pus la cale un plan al Sarcinii comune a întregii Omeniri, având ca scop învierea tuturor oamenilor în trup. În primul rând, acest lucru nu este la fel de nebunesc cum pare. (Nu te teme, eu nu împărtășesc și nu au împărtășit opiniile sale, dar le-am înțeles atât de bine că mă simt capabil de a apăra aceste puncte de vedere împotriva oricărui alt credo.” L. N. Tolstoi, dintr-o scrisoare adresată lui V. I. Alexeev (15-30 noiembrie 1881)

03. 1895 Coperta romanului SF al lui Țiolkovski - Visele Pământului și ale cerului și Efectele gravitației universale
1895 Coperta romanului SF al lui Țiolkovski – Visele Pământului și ale cerului și Efectele gravitației universale

În 1884, L. N. Tolstoi prezintă o expunere a ideilor lui Fiodorov despre înviere membrilor Societății Psihologice din Moscova. La întrebarea „Unde vor încăpea toate generațiile trecute acum înviate pe Pământ?” scriitorul răspunde: Împărăția cunoașterii și a guvernării nu se limitează la Pămînt (planeta noastră).

„Cine este acest gânditor ale cărui gânduri mi le-ai transmis? Dacă poți, spune-mi numele lui adevărat. M-a intrigat prea mult … Și-ți pot spune că, în esență, sunt în deplin acord cu aceste idei. Le-am citit de parcă ar fi ale mele.” Scrisoarea lui F. M. Dostoievski către discipolul lui Fiodorov, P. P. Peterson, 24 martie, 1878

Răspunzându-i lui Dostoievski, Fiodorov îi expune filosofia sa, a Sarcinii comune.

„Problema soartei Pământului ne conduce la convingerea că activitatea umană nu trebuie să fie legată de limitele planetei. Trebuie să ne întrebăm: Cunoscând soarta care așteaptă Pământul, a sfârșitului său inevitabil, asta ne obligă să facem ceva sau nu? … Dumnezeu îl educă pe om prin propria sa experiență: El este Regele care face totul nu numai pentru om, ci și prin om; și pentru că nu există scop (în sine?) în natură, acesta trebuie introdus de către om, și în acesta constă scopul superior. Creatorul re-creează lumea prin noi; El învie tot ce a pierit … Și, prin urmare, omenirea nu trebuie să fie un pasager pasiv, ci lucrătorul, echipajul navei noastre pământești, puse în mișcare de o forță încă necunoscută.” N. F. Fiodorov în Problema fraternității, sau rudeniei

 

04. Articolului lui K. E. Țiolkovski - Explorarea spațiului cosmic prin mijloace cu propulsie reactivă
Articolului lui K. E. Țiolkovski – Explorarea spațiului cosmic prin mijloace cu propulsie reactivă

Dostoievski începe să lucreze la romanul Frații Karamazov:

„Transpunerea iubirii. Nici eu nu le-am uitat. Credința că ne vom întoarce la viață și ne vom găsi unul pe celălalt, toți în armonie universală… Învierea strămoșilor noștri depinde de noi.” F.M. Dostoievski, note pregătitoare pentru frații Karamazov

 

Și mulți alții, doar doi mai pomenim, Alexander Bogdanov, cofondator al partidul bolșevic alături de Lenin, carei a experimentat cu transfuzii de sânge pentru un proces de întinerire. Alexander Șizhevski, „heliobiologul” care a descoperit și cartografiat legătura dintre petele solare și comportamentul politic uman și care apoi a creat lămpi pentru a folosi energia solară spre a restabili sănătatea foștilor prizonieri din lagărele de muncă.

Al. R. Beleaev Steaua Keț, 1963
Al. R. Beleaev Steaua Keț, 1963

 


Sursele folosite în documentarea acestui articol

F. Fiodorov (1828-1903): A Study in Russian Eupsychian and Utopian Thought de Stephen Lukashevich, Londra, 1977

Русский космизм. Антология Борис ГройсRussian Cosmism de Boris Groys, Ad Marginem Press, Moscova 2015

The Institute of the Cosmos. Este un proiect de cercetare colectivă în curs de desfășurare, fondat în 2019 și susținut de a 2-a Bienală Internațională de Artă Contemporană de la Riga, RIBOCA 2.

Totalitarian Utopia, the Occult, and Technological Modernity in Russia: The Intellectual Experience of Cosmism de Marlène Laruelle în Menzel, Hagemeister, and Rosenthal, eds., The New Age of Russia , 238–258., 2012. (se poate descărca liber de aici)

1934 Studioul Mosfilm începe filmările la Călătoria cosmică
1934 Studioul Mosfilm începe filmările la Călătoria cosmică
View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

© 2021 Revista SFF Gazeta SF. All Rights Reserved.

Scroll To Top