Genul literar numit istorie alternativă, se bazează pe presupunerea că evenimentele istorice ar fi putut evolua într-un mod diferit față de cum s-au întâmplat în realitate. În acest gen literar, autorii explorează posibilitățile istorice „ce-ar fi fost dacă” prin crearea de scenarii alternative și descrierea evenimentelor care ar fi putut avea loc dacă factori istorici cheie ar fi fost diferiți.
Anglo-saxonii și în general toți ce le preferă conceptele folosesc termenul de istorie contrafactuală, dar mulți consideră acest din urmă termen ca pe un sub-gen diferit, practicat în principal de istorici (mai ales militari), istoria contrafactuală constând la aceștia în examinarea unui eveniment (cel mai adesea o bătălie sau un război) și se răspunde la întrebarea ce s-ar fi putut întâmpla dacă lucrurile s-ar fi desfășurat sau sfârșit diferit. Spre deosebire de istoria alternativă / ucronie, istoria contrafactuală se concentrează pe consecințele pe termen foarte scurt ale evenimentului divergent, foarte rar se proiectează pe termen lung și este mai interesată de evenimentul istoric real, de personajele reale decât de alternativele ipotetice și ucronice.
Lucrurile devin și mai interesante atunci când pe lângă elementele de istoria contrafactuală autorii adaugă elemente de thriller politic, militar sau tehno-militar, rezultând cărți pasionante și extrem de interesante prin evenimentele ce le analizează în desfășurarea lor.
Singurul scriitor român de acest gen de literatură din ultimul deceniu este Cristian Negrea, autorul a nu mai puțin de trei romane ce au scris pe copertă, zic eu poate prea simplificator, „tehno-thriller”.
Pe scurt câte puțin din fiecare:
„Când armele vorbesc”, apărut la editura Marist în 2006, prezintă o posibilă fractură în relațiile dintre România și Ucraina, care duce până la un conflict deschis. Premiza este că în Ucraina are loc o lovitură de stat militară ce-l aduce la putere pe un general care decide să rezolve cu forța diferendele cu România – canalul Bîstroe, Insula Șerpilor etc. Ucraina profită de faptul că americanii sunt prinși în Taiwanul atacat de China și declanșează o acțiune militară asupra României, inclusiv prin atacuri teroriste, asasinate dirijate spre conducerea politică și militară a României, sabotaje.
Cartea urmărește cu atenție desfășurarea cumplitelor lupte terestre, navale, aeriene și subacvatice, precum și destinele personajelor, de la conducerea politică la simpli soldați, de la piloți și marinari la infanteriști și membri ai serviciilor secrete, toți prinși în vâltoarea încleștărilor supraomenesti ce jalonează teatrele de bătălie ale Maramureșului și Dobrogei, Deltei și Mării Negre. În acest context, autorul analizează și implicarea altor țări, precum Statele Unite și NATO, în rezolvarea conflictului.
Romanul oferă o perspectivă detaliată a acțiunii și este însoțit de 11 schițe și hărți detaliate, precum și de detailate considerente geopolitice, tactice și strategice menite să ajute la o mai bună înțelegere a realităților zilei de astăzi și a posibilelor dezvoltări în viitor.
În cel de al doilea roman, „Sânge pe Nistru”, 2009, editura Marist, în urma unei revoluții în Republica Moldova forțele unioniste câștigă puterea și Chișinăul proclamă unirea cu România. Forțele transnistrene, sprijinite mascat de Rusia, nu se dau înapoi de la nimic pentru a zădărnici această revoluție tricoloră și declanșează atacul. Ce poate și ce va face România? Armata română va trece Prutul pentru a răspunde strigătului de ajutor al basarabenilor?
Acțiunea celui de al treilea roman, „Cnutul Maicii Rusia”, editura Marist, 2013, are loc după reușita revoluției proromânești din Republica Moldova și proclamarea unirii Basarabiei cu România. Armata română împreună cu patrioții basarabeni apărase Chișinăul, eliberase în lupte grele Tighina și respinsese pe atacatori peste Nistru dar prin presiunile asupra României de a-și menține trupele pe loc, pe pozițiile atinse, printr-un armistițiu forțat de Rusia, se ajunsese la prezenta situație.
„Entitatea transnistreană nu s-a împăcat niciodată cu orientarea proromânească a Basarabiei. Iar atunci când Basarabia decide să se întoarcă la patria mamă, Transnistria reacționează cu armele. Sprijinită din spate de Rusia, pornește spre Chișinău, încercând să-și impună voința cu tancurile.
Se vor găsi adevărați patrioți care să le stea în cale, armata moldoveană va putea să reziste? Dar armata română, se va ridica la înălțimea dezrobitorilor din trecut?
O voință și un țel, o dorință și un vis, o luptă și un destin!
Dar care mâine ar putea deveni realitate.”