Unul dintre cele mai bune vehicule de evadare din lumea aflată sub Covid-19 este un album de bandă desenată, fiindcă se privește, se citește și se completează în imaginația spectatorului-cititor ceea ce se sugerează sau se ascunde în zonele de alb ale limbajului artistic specific. Iar dintre cele mai bune astfel de vehicule sunt albumele lui Hugo Pratt care, prin personajul său Corto Maltese, reface prin aventurile sale misterul și frumusețea lumii, tocmai pentru că ni le arată prin ochii lui și ni le dezvăluie prin acțiunile sale. Nimeni altul decât Dodo Niță ne spunea încă din 2016 cât de împământenit a devenit Corto Maltese – până într-acolo încât editura Cartea Copiilor se angajase să publice în românește toate albumele seriei, din care, până în 2020, au apărut Balada Mării Sărate, Sub semnul Capricornului (traducător Mircea Mihăieș) și Departe, tot mai departe (traducător Tudor Călin Zarojanu). Ei bine, „din surse sigure”, putem spune că al patrulea album este pe cale să intre în producție, la aceeași editură.
Pe harta aventurilor, Corto Maltese va fi călcând în Insulele Cassiteride, prozaic numite Regatul Unit și Irlanda. Nu este prima escală celtică „vorbită” în românește a lui Corto Maltese, așa cum ați observat din link-ul de mai sus, în ianuarie 1996, la câteva luni de la moartea lui Hugo Pratt, frații Adrian și Ionuț Bănuță îi dedicau întregul număr 152 din săptămânalul „Jurnalul SF”, traducând și machetând un episod, Visul unei dimineți de iarnă, care se petrece la Stonehenge.
Și-ntocmai cum în numai doi ani, 2014-2015, exegeza în limba română reușește să scoată mai multe volume despre Corto Maltese și creatorul său decât aceeași exegeză despre H. G. Wells în toți anii trecuți după Al Doilea Mondial, tot astfel numărul de studii care se pot face asupra chipului marinarului anarhist al lui Hugo Pratt crește pe zi ce trece. Să adăugăm propria noastră speculație, care ne ajută să înțelegem cum se răspândește fascinația pentru Corto și escalele sale. Folosindu-ne de cuprinsul zisului număr din „Jurnalul SF”, și anume de finalul eulogiei semnate de Umberto Eco, Hugo Pratt a dispărut, dar ne rămâne Corto, să observăm că acesta contrazice credibil „canonul”, punând un autoportret „ezoteric” al artistului să acopere codificarea BD a portretului lui Burt Lancaster, prezentată în introducerea albumului hors-série al publicației belgiene „Le Soir”, Corto Maltese et la mer, în 2018.
La fel cum exegeții români și-au spus în primul rând lor înșile, intrarea în universul lui Hugo Pratt se face cu fiecare album în parte, iar ieșirea nu s-a găsit încă. Fiecare spectator-cititor poate găsi, după un număr semnificativ de pagini parcurse din aventurile lui Corto Maltese, că „faptele” și „locurile” sunt diferite în amintirile sale de cele ale unui alt spectator-cititor, iar aceasta se întâmplă pentru că arta lui Hugo Pratt a fost, este, de a-l face să-și imagineze cadrul sau pagina următoare înainte să le vadă. De unde și extraordinara forță a nostalgiei pe care o radiază câteodată Corto Maltese… Dar acesta este alt subiect.
