Credeam la începutul anilor ’90 că multiplicarea „organelor de presă” va însemna o îmbunătățire imediată a actului jurnalistic, că va exista o competiție între știriști, nu doar în viteza de obținere a informației importante, ci și în calitatea formulării ei pentru marele public. Pentru câțiva ani, până la apariția tabloidelor locale și până ce maniera ProTV de a trata senzaționalist cam orice subiect, până la producerea „generației PRO”, încă mi-am păstrat speranța. Apoi a urmat un soi de rezistență personală de tipul „dacă ăștia sunt proști, lași, servili și hămesiți, eu nu, niciodată, eu nu”, de care s-a ales praful la trecerea în noul mileniu, înlocuită cu un soi de cod profesional al mercenarului, mulțumit că nu e, în cel mai direct mod de plată pentru serviciile sale, curvă.
Ce bine că istoria personală mi-a permis un ocol semnificativ, de aproape un deceniu, de la a fi plătit pentru a scrie, la a scrie de plăcere! Așa am putut urmări adventul democratizării jurnalismului prin social media, aproape până la a-mi renaște speranța în calitatea și morala știrii, că doar „poporul” blogger și, apoi, de pe facebook, nu (se) poate minți în massă, nu-i așa? Amare treziri în dezamăgiri ritmice, an de an, până la a ajunge, alături de alte câteva zeci de milioane de cititori-spectatori/jurnaliști-actori, care refuză teoriile baroce, la conștientizarea că filozofia Fake News este produsul unei politici suprastatale a corporațiilor care dețin platformele de social media, un nou mod de viață care ni s-a impus, inclusiv în nișe specializate cultural, literar, cum ar fi science fiction-ul.
Ajunge cu istoria și teoria, să exemplific ce ar fi un buletin de știri SF „cool” în zilele noastre:
- Habemus felis. Ziua de 13 aprilie am petrecut-o moșind pisica Didona care a adus pe lume cinci pisoi (v. foto). Experiența a fost cathartică. Niciun act cultural nu egalează contactul direct, multisenzorial, cu apariția unor ființe noi, neajutorate, în această lume zgomotoasă și nepăsătoare. (A se face trecerea, într-un posibil clip YouTube, către anunțul cuprinsului revistei dedicate postumanismului, numărul tematic „Animalul”.)
- Nostalgia arhivei. Iată că „Gazeta SF” a ajuns la numărul al 5-lea din noua serie, un bun prilej de a aminti numărul 5, ultimul din seria tipărită, al revistei „Lumi Virtuale”, în urmă cu mai bine de 15 ani! Este o șansă pentru a-l reciti pe Liviu Radu în ipostaza sa de traducător. (v. traducerea in situ)
- Arderea Bibliotecii din Alexandria. Cu un ecou mult mai mic, atenuat de sunetul de fond al pandemiei și al celorlalte probleme „macro”, dificultățile în care se găsește cea mai mare enciclopedie online de sf, chiar Science Fiction Encyclopedia a lui John Clute, nu sunt departe de titlul știrii. Serverele editurilor Hachette și Gollancz, gazdele SFE, dau rateuri majore în ultimul timp. Echipa îmbătrânită a SFE, cea care este responsabilă de alcătuirea unui corpus textual de câteva milioane de cuvinte de pe câteva zeci de mii de fișe dedicate, se află în negocieri cu tinerii contabili și manageri de la editurile-gazde. Este posibil ca numai o donație masivă, căzută din cer, să salveze SFE de o „înghețare” similară cu ce li s-a întâmplat, la o scară mult redusă, tuturor site-urilor românești de SF în ultimii 20 de ani.
- EUROCON cu mască, nu cu ZOOM. Organizatorii italieni ai Convenției Anuale a Asociației Europene de Science Fiction, care s-ar desfășura lângă Roma, la Fiuggi, din 18 iulie a.c., doresc cu înfocare ca evenimentul să fie unul „clasic”, față în față, cu toate măsurile de precauție impuse de pandemie. Problemele sunt evidente, de la organizarea călătoriei la cea a cazării, apoi la cea a desfășurării lucrărilor și distracțiilor aferente. De aceea, în cel mai pur spirit latin, programul încă nu există.
- O reparație istorică. A apărut și se poate achiziționa online Istoria literaturii române contemporane 1990-2020¸ de Mihai Iovănel. Cercetătorul literar douămiist oferă un spațiu larg fantasticii autohtone, reparând nedreptatea din istoriile literare ale profesorilor săi, care ne-au ignorat/disprețuit nișa/curentul/mișcarea. Într-o listă de 90 de volume de ficțiune care definesc literatura română pe intervalul dat, există câteva nume și titluri foarte dragi nouă. (Exemplu: Basme geostaționare, sub semnătura lui Dănuț Ungureanu.)
Cam atât pentru azi. Scroll înapoi la foto pisoi.